500 de morți, 2 aeronave și o atitudine greșită

Pe data de 27 martie 2009, se împlinesc exact 32 de ani de când exact 500 de pasageri au murit în cel mai mare accident aviatic pe care l-a văzut planeta noastră. Comicul acestui accident este faptul că el nu s-a întâmplat în văzduh ci la sol, pe un mic aeroport din Tenerife. Tragicul consta în faptul că două mari avioane de același tip,  Boeing 747, s-au ciocnic foarte puternic cauzând moartea celor 500 de pasageri.

Cum a fost posibil un accident atât de mare pe un aeroport atât de mic ?

Era o zi obioșnuită; în cele două aeronave totul decurgea normal. Atât avionul companiei KLM cât și cel al Pan Am trebuiau să aterizeze pe aeroportul Los Rodeos. Dar pe acest aeroport a avut loc o explozie cauzată de o bombă și pentru că se aștepta și cea de-a doua, ambele avioane au fost redirecționate pe insula învecinată: Tenerife.

Așadar,pe lângă alte mici aeronave, cei doi  giganți ai aerului au aterizat pe aeroportul din Tenerife așteptând ca să primească permisiunea de a-și continua drumul la Los Rodeos. După câteva ore atacul cu bombe a încetat, așa că acum își puteau continua cursa. Micul aeroport din Tenerife a început să se dezghețe. Avioanele își reluau zborul rând pe rând.Cele două mari Boeinguri nu plecaseră încă. Pasagerii și-au ocupat din nou locurile, gata să decoleze spre locul unde nu putuseră ateriza mai devreme. După ce a făcut plinul, pilotul lui KLM vroia să plece, însă nu putea pentru că lipsea o familie. Părinții plecaseră să-și caute cei doi copii și acum trebuia să-i aștepte. Cum era unul dintre cei mai buni și punctuali piloți, certă aspru stewardesa pentru această întârziere și spuse că pleacă și fără acei pasageri daca nu îi găsește repede. Era grăbit rău. Întârzierea aceasta nu dădea deloc bine la imaginea lui. El care era un star; el care elibera permise de zbor și antrena piloți. El binecunoscutul Jacob Veldhuyzen van Zanten să fie printre codași ?

Spre nenorocirea ei, familia s-a reîntors iar Boingul a înaintat pe singura pista a acelui aroport. Pilotul celeilalte aeronave primise comanda de a-l urma pe KLM pe pista pana la un punct unde avea să ”vireze” la stânga. Dar cum căpitanul KLM, Van Zanten, era grăbit a mers repede până la capătul pistei de lansare, a întors la 180 de grade și acum era gata să pornească pe pistă cu mare viteza. Copilotul i-a atras atenția că nu au cerut permisiunea, lucru pe care l-a facut imediat. Controlorul de trafic nu i-a dat permisiunea sau cel puțin el nu a înțeles corect. Cert este că nici măcat nu prea la interesat acest aspect chiar în ciuda norului de ceață ce cuprinsese  bine micul aeroport. Era un pilot renumit iar controlorii aceia erau nimica toată pe lângă el. Așa că, a pus mâna pe manetă și a împins cu fortă înainte. Înainta orbește prin ceața deasă, când, la un moment dat, a zărit celălat gigant care bâjbâia prin ceață pentru a găsi culoarul indicat de controlor.

Văzându-și moartea prin geam fiecare pilot a încercat ce știa mai bine. Van Zanten avea o viteza foarte mare și a crezut că se poate ridica de la sol înaintea coliziunii, dar greutatea kerosenului l-a ținut la doar câțiva metrii de sol. Pilotul lui Pan Am a curbat puternic iar în următorul moment o explozie mare a izbucnit  în ceața deasă. Doar 61 de persoane au scăpat cu viață. Restul și-au găsit sfârșitul pe acel mic  aeroport. Scena este prea dramatica și tare greu de descris.

În afară de momentele de reculegere pe care le putem ține în cinstea acelor pasageri, putem privii puțin dincolo de dramă. Pe lângă toate condițiile care au favorizat accidentul: graba, ceața, kerosenul, transmisia radio, este o un lucru pe lângă care nu putem trece fără să-l privim atent: atitudinea lui Van Zanten. Nu putem arunca toată vina pe el, dar sunt sigur că dacă atitudinea lui față de controlori și față de ceață ar fi fost alta decât cea sfidătoare, lucrurile ar fi mers altfel. Dar el se credea atât de stăpân pe sine, încât nu s-a gândit deloc la ”încărcătura de suflete” din spate.

Și astăzi au loc astfel de probleme pe aeroporturi, dar dezastrele se evită cu ajutorul radarelor. Și astăzi există oameni care sfidează orice lege umană, naturală, divină. Astăzi sunt oameni care nu țin cont de ce spun cei de la punctul de control, oameni care se cred mari si tari precum Van Zanten.

Am pus mai jos 2 clipuri care descriu totul cu lux de amănunte.