A patra șansă

Era o zi caldă de vară. În jurul lacului Galileii oamenii se adunau în fiecare zi. Pe ici pe colo, ucenicii își mai făceau de lucru cu oamenii locului. De câteva săptămâni, Petru avea un grup de tinerei pe care îi numea prieteni lui și pe care îi învăța tot ce învățase el de la Isus. Prietenii îl iubeau mult și se părea că și el îi iubea pe ei. Când au aflat că Petru are probleme cu soacra lui și că s-ar putea să plece departe s-au întristat mult. Dar mare le-a fost bucuria când au primit vestea că iubitul lor prieten va mai rămâne un timp cu ei în jurul lacului Galileii. Întâlnirile lor erau frumoase și abia așteptau să vină timpul stabilit acestor întâlniri.

Ceilalți ucenici  au intrat și ei în vorbă cu acest grup de tinerei, prietenii lui Petru. Și zi după zi îi puneau ba să se mai ducă în sat să mai aducă de-ale guri, ba să caute niște locuri în care se pot aduna mai mulți oameni, astfel că la întâlnirile lor cu Petru, tinerii erau prea obosiți și prefereau să stea acasă. Petru a fost tare mâhnit. Cu toate acestea, le-a mai acordat o șansă, și încă una și încă una… dar până când ?
Într-un final s-a dus la Isus și l-a  întrebat: Învățătorule, până la câte șanse să acord celor ce au păcătuit împotriva mea. Să le acord chiar și-a patra șansă ? Isus i-a spus: Nu.

Dacă în Biblie s-ar fi găsit ceea ce scrie mai sus, că Isus i-a zis lui Petru să nu mai acorde și a patra șansă, chiar aș fi crezut ceea ce mi se propovăduiește în ultima vreme. Dar, pentru că Isus a spus să acordăm de 70 ori câte 7 șanse cred că și eu voi primi a 4-a șansă, chiar dacă nu o merit.