Pe foarte mulți dintre noi când auzim cuvântul ”iubire” ne duce gândul la o relație dintre două persoane de sex opus. Însă foarte mulți au uitat varietatea cuvântului în sine. Va întreb acum de iubirea semenilor, de natură, de Dumnezeu, de tot ce ne înconjoară ați uitat? Această iubire mai exista prin inimile voastre? Mai știu oamenii să iubească?
Reflectăm la viața de zi cu zi și observăm că timpul foarte scurt și rutina zilnică,nu ne mai lasă timp nici pentru noi înșine dar pentru cei din jurul nostru, de Dumnezeu nici nu mai vorbesc. Nevoile sunt din ce în ce mai mari, viața foarte grea și credem că rezolvarea problemelor este să lucrăm cât mai mult ca să avem cât mai mult. Dragii mei, bogăția nu se măsoară în a avea mai mult, ci cu cât ai nevoie de mai puțin cu atat ești mai bogat. Toate acestea ne fac să uităm de familie, de natură, de Dumnezeu care ne-a dat tot și care are sub stăpânire întregul univers.
De când nu ai mai spus mamei tale sau tatalui tau: te iubesc? De când nu ai mai spus familiei tale că o iubești și de când nu ai mai petrecut timp cu copilul tau? De când nu ai mai spus fratelui sau surori tale: te iubesc? De când nu ai mai fost în vizita la bunicii tăi care te-au crescut probabil? De când nu ai mai mulțumit Domnului pentu ce ti-a dat? De când nu I-ai mai zis “Te iubesc Doamne ” ? De când nu i-ai mai mulțumit Domnului pentru natură, pentru toate frumusețile pe care n-i le ofera prin plantarea unui pom sau săparea unuia ori udat ? Aceste întrebări nu fac altceva decât să ne dea de gândit și să ne ajute să nu uităm de cei dragi ai noștri, de Creatorul nostru, de natura. Să distrugi e extrem de ușor și se face foarte rapid, dar să construiești ceva e foarte greu și ai nevoie de mult timp. Cred că dragostea nu a pierit din inimile voastre, cred că este nevoie doar de puțin efort și de dorința ca flacăra iubirii să revină la mărimea cea adevarată. Atât tu cât și eu nu trebuie să uităm că ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.
Știi tu să mai iubești ???
Ești tu recunoscător de tot ce ai și ce ți se întâmplă ???
Cum crezi că ai putea să-ți ”mărești flacăra dragostei ”, să iubești mai mult ???
Nota: Acest articol a fost scris de Costin care acum nu mai lucrează pentru acest blog. Pe această cale îi mulțumim pentru suportul acordat blogului Alt om încă de la începuturile acestuia.
Loading ...
Am uitat sa apreciem, am uitat sa fim alaturi, dar nu am uitat sa iubim?Nu putem spune asa ceva, pentru ca atunci cand stii sa iubesti, implica si apreciere, respect si multe altele.Intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii se intalnesc doar la nunti si inmormantari, de ce nu fac tot posibilul sa se vada mai des, sa comunice mai mult?Faptul ca noi sustinem ca iubim , asta se intampla cumva la nivel teoretic , pentru ca am uitat sa facem lucrurile elementare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca a devenit ceva anormal sa ajuti pe cineva , iar punctul esential din cadrul dragostei este sacrificiul, iar noi nu prea suntem dispusi sa facem asta, pentru ca suntem egoisti.Oferim atunci cand avem si pt noi, nu oferim din partea noastra.
Aflandu-ne intr-o lume in care evenimentele decurg rapid,in care oamenii au uitat ce inseamna de fapt sa iubesti si sa te bucuri de Creatia lui Dumnezeu,sa te bucuri de fiecare fir de iarba si de fiecare strop de roua,lumea noastra este una nefericita si se confrunta cu probleme ca stresul,,robotizarea”(noi,oamenii suntem precum robotii,suntem obisnuiti cu aceleasi lucruri si facem aceleasi lucruri in fiecare zi)…
Fiind o persoana energica si iubitoare de natura,ma bucur de tot ce e in jurul meu si-mi place sa ma exprim prin versuri…
Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit,si ma lupt sa iubesc mai mult,sa iert mai mult,si sa uit tot ce mi-au gresit semenii mei….
Intr-adevar….sunt mai multe feluri de dragoste…sa iau de esemplu dragoste pt parinti.Imi iubesc parintii si stiu ca ei fac multe sacrificii pt mine,si ma lupt sa nu-i dezamagesc din nici un punct de vedere.
As vrea sa citesc din opera ,,Antigona” a lui Sofocle:,,Iubirea-i rostul vietii mele,ura nu!”-replica eroinei Antogona,si vreau s-o parafrazez,spunand ca iubirea sub toate formele ei ar trebui sa fie rostul vietii noastre!
Am uitat sa mentionez faptul ca exista si persoane(nu putine la numar) carora oricat ai incerca sa le oferi argumente ale iubirii, nu stiu sa reactioneze,iar altii aleg ei sa nu accepte.Putem vedea asta din relatia lui Dumnezeu cu noi.El ne ofera toate motivele , iar noi prin atitudine spunem de atatea ori nu…ceea ce se intampla si intre noi,”fiintele umane de zgura”…cum spunea cineva.
Consider ca elementul care ne “micsoreaza flacara dragostei” este lipsa de timp.
Nu ne mai facem timp sa stam cu cei dragi si asa cum zicea Crina: “oamenii se intalnesc doar la nunti si inmormantari ”
Nu ne mai facem timp pentru a sta cu Dumnezeu.
Noi romanii suntem mai intreprinzatori, materialisti si mai degraba acordam timp muncii decat relatiei.
INVESTESTE IN RELATII !
Concluzia omeneasca ar fi aceea ca nu se merita sa investim in oameni…dar tocmai asta vrea Dumnezeu sa ne invete…trebuie sa iubim in ciuda a tot.Se merita sa investim?Se merita sa ne facem timp?Se merita?Da…se merita , de fapt nu trebuie sa asteptam nici un merit.Se merita sa stim si sa invatam sa iubim!Vreau sa am doar un mar, dar vreau sa am cu cine sa-l impart!
Sunt decaord cu voi….Insa unde credeti ca sa gresit ???
Exemplu suprem il avem.
De ce nu se tine cont de el???
Si cum participam activ in schimbare???
Problema intr-adevar e timpul…..dar noi putem sa ne facem timp…..noi putem sa chibzuim lucrurile…si sa ne organizam timpul.
Iar in legatura cu a investii in relatii,este un lucru bun,numai astfel poti sa ai parte de lucruri frumoase,caci daca astepti sa faca celalalt de langa tine ceea ce trebuie sa faci tu ca persoana,nu cred ca se va schimba ceva!
Atunci cand vom sti sa ne gestionam timpul intr-o maniera echilibrata si in relatii si in lucrul nostru,totul va fi bine!Usor de spus,greu de pus in practica,asa ca trebuie sa vad eu cum voi pune in practica ceea ce am invatat pana acum….ca sunt om si eu am gresit…de ex imi folosesc timpul in mare parte impreuna cu cartile….si instrumentul de scris….sa vedem cum pot sa mi-l petrec sa-l impart in mod egal…
Foarte bine punctat….TIMPU cel mai mare adversar al omului.
Trebuie insa sa luam asta ca pe o scuza?
Cum putem mentine un echilibru cu timpu petrecut la activitatile zilnice,cu ar fi:
-lucrul
-odihna
-spiritualitate
-famile
-prieteni
…si nu in ultimul rand TU?
Timpul nu este o scuza.Trebuie sa ne stabilim prioritatile cu atentie….as vrea sa pun in ordine ce ai punctat tu mai sus:Spiritualitate,familia,odihna,lucrul,prietenii,si in ultimul rand ….eu….
Daca am da Domnului 24 de ore din timpul unei zile viata noastra ar fi altfel….as vrea sa ilustrez eu viata unui om firesc si viata unui copil adevarat al Domnului:
1.Imaginati-va un bolovan mare pus in centrul unui cerc…in jurul acestui bolovan se rotesc alti bolovani mai mici ca importanta decat el…(bolovanul central e omul,ceilalti bolovani sunt:Dumnezeu,familia,prietenii…etc…)
2.Si acum sa mutam bolovanul din centru pe cerc si sa luam si sa-l punem in centru pe Dumnezeu….in momentul acesta toate se vor invartii nu in jurul nostru,ci in jurul lui Dumnezeu deci si viata noastra se va roti in jurul vointei Lui…si toate vor merge bine si dupa voia Sa.
Daca Il vom lasa pe Dumnezeu sa stea la carma vietii noastre,corabia va avea un Bun Capitan si vom ajunge in portul salvarii,in EDENUL CERESC:)
Ai perfecta dreptate costin, timpul nu reprezinta o scuza. Sti sunt multi parinti care petrec aproape tot timpul alaturi de copii, dar ce folos atat timp cat nu la acorzi atentia nacesara? Doar prezenta unui parinte langa copilul sau ,dar fara o implicare afectiva este nula. Asa putem angaja o bebe siter care sa aiba grija sa il imbrace si sa ii dea sa manance. Dar sunt si persoane care au un program destul de incarcat si totusi seara isi gastec 10 min pt asi face copilul fericit; unui copil nu-i trebuie decat 10 min sa te cobori in lumea lor si sa-i faci sa creada ca tu esti superman care a venit cand ei aveau nevoie de ajutor. Parerea mea e ca nu conteaza cat timp acorzi copilului tau ci cum i-l acorzi….
Foarte bine precizat mary.
Insa cum vezi situatia la punctele sbliniate mai sus de mine?
@justmary te contrazic putin: Cum sa nu conteze cat timp acorzi copilului ? Poi poti angaja un bebesiter, ca gasesti 10 minute seara sa faci pe superman pentru copilul tau. Vezi tu, un parinte chiar daca sta langa copil dar calca rufe sau spala vase iar copilasul se joaca cu masinuta conteaza mult pentru el. Copii sunt cei mai buni imitatori. De fapt ei asa invata.
draga alex…pai da dar daca el sta si sa joaca cu masinuta si u nu ii acorzi atentie… grijile si gandurile mamei sunt departe de copil atinci ce folos…doar nu tine locul unui animalut de casa care sta linistit si se joaca iar cand face galagie ii spui sa taca. Eu ce am spus pe blog am vb ce reflecta realitatea pt caci cunosc persoane care pune copilul intr-un colt cu multe jucari si apoi isi faca treaba prin casa si uita de copil..pana la urma care e ideea? Ai dreptate caci copilul “imita” dar ma rog ce imita cum mama spala vasele..etc…asa cum un copil poate sa se deschida si sa priceapa ce se intampla in jurul lui, asa se si poate interioriza formandu-si o lume a lui si asta datorita neglijentei parintilor. Iar eu imi sustin in continuare ca nu conteaza cat timp acorzi copilului tau ci cum i-l acorzi….
Iti dai seama ca nici eu nu sustin ca tre sa lasi copilul mereu singur sa se joace ca daca e asa, mai bine angajezi “bona”. Dar ce faci cu un copil pe la 3-4 ani care nu mai conteneste cu intrebarile, ce e ? cum ? de ce? . Nu mai bine ii raspunzi in timp ce speli sau calci ?
pai un copil e simplu de lamurit…chear daca el intreaba de 10 mi de ori de un lucru tu crezi ca asteapta de fiecare un alt raspuns de cinestie de ce filozofie? Important e sa ii raspunzi de cate ori te intreaba sa simta ca e luat in seama…un copil asta urmareste sa iti capteze atentia si nici decum sa analizeze raspunsul tau…..e simplu (parerea mea). Si ai dreptate dar daca te cheama sa construiesti un castel cu el in timp ce speli si calci? ce faci?..ii zici ca mai tarziu?…daca e asa deja incepi sa scazi in ochi lui..si o sa il iubeasca mai mult pe tata care vine de la serviciu si 10 min face tot ca vrea copilul……….
Mai fiecare aveti dreptate dintr-un singur punct de vedere.
Si anume ca trebuie sa acorzi atentie copiluli tau.
Insa acum sa nu ne cramponam pe rationamentu afectiv sau pe paternitatea ori maternitatea unor parinti.
Vad ca va distantati de esenta subiectuli car e mult mai ampla.
Si echilibrul de care vorbeam???
Nu-l vad in comentariile voastre. DECI?
Si tu ai dreptatea ta, dar factorul problema este timpul. Cred ca orice parinte si-ar dori sa aiba mai mult timp sa il petreaca cu copilul, nu ? Ma refer la parintii iubitori. In orice tip de relatie trebuie sa treci peste acesta mare bariera> TIMPUL.
Alex,hai sa nu ne mai ascundem dupa perdeaua asta care se numeste “TIMP”.
E irelevant motivu si destul de anost.
Oricat de mult spunem ca nu am avea timp,el exsista si inca din belsug.
Ca nu vrem sa facem dverse lucruri,ca le lasam pe mai tarziu si ne punem sa dormim ori ca mai pot suferi amanare,asta e o alta problema.
Cred ca uitam ca timpu de har e pe sfarsite,pe zi ce trece profetiile se impmilnesc si noi dormim ori nu avem chef sau “TIMP”.
Am observat ca spiritualitatea este foarte scazuta si ca prioritati in viata omului se afla problemele socio-umane.De voi insiva vad ca nici pomeneala.
Ce vrei sa faci cu viata ta?
Timpul acela de care vorbiti il folositi cum trebuie?
Si mai ales care este scopul si telul tau pe acest pamant?
Asta da provocare.
Da costin “echilibrul” trebuie mentinut, ideal ar fi sa combinam utilul cu placutul; este placut sa te intalnesti cu prieteni si cu familia pt a petrece, dar iti este util sa si lucrezi. Nimic din cele mentionate de tine nu trebuiesc neglijate mai ales spiritualitatea, pt ca ganditi-va:
1.Daca il neglijezi pe D-zeu pt ca ai altceva mai “important” de facut,risti sa nu mai apuci sa ii multumesti domnului pt ca dupa cum bine stiti, pleci si nu sti daca te mai intorci.
2.Daca nu lucrezi si ai o famile , armonia intr-o oarecare masura dispare din cauza neajunsurilor
3. Daca familia ta nu e fericita, atinci nici tu nu poti fi fericit
Observam ca toate acestea se leaga cu sau fara voia noastra. Ideea e ca nu te poti imparti in mai multe locuri deodata, dar asa cum seful ne poate sanctiona pt nerespectarea programului de lucru, asa putem risca si noi prin neglijare sa pierdem prieteni , familie, sa ne indepartam de D-zeu si in final sa “ne pierdem pe noi”, lucru putin constientizat pana in prezent. Ei bine si acum daca ar fi sa intreb si eu: (suntem obligati sa neglijam ceva din toate mentionate de costin, ce ati neglija?) eu as raspunde ca munca, pt ca pe aceasta o poti inlocui, dar familia, prieteni, nu-i mai poti inlocui……….
bine spus justmary.
Costin eu nu am dat vina pe timp ci doar l-am prezentat ca fiind o bariera care sigur ca trebuie indepartata.
Iubim inteligent sau nu? Timp , bani , inimi , prieteni…cum facem diferenta?
Relativitatea dintre aceste aspecte subliniate de tine Crina nu sta in cat si cum facem.
Ci ma degraba si mai relevant este echilbibrul dintre ele.
Si vad ca uitati un lucru important dspre care am mai vorbit…….SPIRITUALITATEA.
Concentrarea unora consta ina face cat mai mult insa eficienta lasa de dorit
Observ cu stupoare caci cantitatea primeaza in detrimentul calitatii.
Asta nu e oare o problema???
Nu am facut referire la cantitate…la calitate ma gandeam si eu.Dar interpretarea ar fi putut exista…Am pus o intrebare, nu am creat o teorie !
Diferanta consta in caracterul si personalitatea fiecaruia.
Insa nici educatia sau legile pure ale omeniei nu trebuiesc lasate deoparte.
Cum creem o coeziune intre timp si celelalte activitati?