Creștinul și riscul

Riști și câștigi… era o vorbă. Într-adevăr?
Riscul, pe lângă mult tupeu, mai presupune și o altă oglindire într-un obscur sentiment al răspunderii. Îți iei măsuri de prevenire a unui eventual eșec în urma riscului? Mă îndoiesc că atunci când riști vezi în perspectivă. E mai mult o chestie de totul sau nimic.
Riști să te apropii de Dumnezeu? Sună ciudat.. Dar mulți dintre noi tânjesc după o doză un pic mai concentrată de teribilism când e vorba de o asemenea alegere. Nu e ca la Loto.. nu pierzi bani, nu pierzi lucruri materiale.. Pierzi în schimb încrederea în sine, pierzi o legătură divină, pierzi adevărata satisfacție pe care ți-o poate oferi viața.

Merită să riști? În acest context riscul nu mai este risc. El este o poartă care se deschide spre un orizont, dincolo de care nu există ambiții utopice, dincolo de care ai încredere, te încrezi în El. Toată lumea își asumă riscuri – importante, mai puțin importante. Cert este însă că ‘riscul’ de a crede, rămâne aspectul primordial care-și lasă o amprentă vizibilă de o mare anvergură în viața fiecăruia. Și e un câștig garantat.

De multe ori suntem forțați de împrejurări să ne asumăm riscuri. E bine să riști.. E bine să încerci. Dar e esențial să alegi. Tu ce alegi?

Acest articol este scris de Andrei Nandreanu, participant la concursul Riscul în viața creștinului. Te rugăm să notezi acest articol după aprecierea ta în chenarul cu steluțe afișat mai jos. De asemenea te invităm să citești și celelalte 2 articole participante pe care le gasești AICI !