Am şi eu o dilemă şi tare aş vrea să nu mă ostracizaţi fetelor… poate vă voi dezamăgi pe unele. Nu ezitaţi să mă contraziceţi. Dar ce faci când realitatea îţi arată că nu întotdeauna iarba este verde? Atenţie: am spus nu întotdeauna! deci nu fac regulă din spusele mele. Însă am cazuri în spatele cuvintelor de mai jos.
Bun.. şi ca să nu vă mai ţin pe jar, am cugetat şi eu, recunosc, fără să studiez amănunţit din punct de vedere psihologic, la următoarea problemă:
Totul a pornit cand, stăteam într-o noapte în pat cu becul stins. Meditând la cele cotidiene a luat naştere o frază pe care am imortalizat-o imediat:
Fetele sunt ca pisicile, dacă le mângâi prea mult, se încovoaie, îşi ridică coada şi îţi arată spatele, dar dacă le calci pe coadă, se întorc la tine.
Aici e dilema: Cât de mult să o iubeşti dar să nu se plictisească? Cât de mult să îţi manifeşti afecţiunea încât să nu fii prea previzibil sau să fie prea sigură că eşti căţeluş şi că ai face orice doar să nu o pierzi?
Ştiu că nu e compatibil cu principiile noastre creştine despre iubire care ne învaţă să ne manifestăm dragostea necondiţionat şi dezinteresat. Dar poate fi oare dragostea de tipul romantic dezinteresată? Până la urmă îţi ceri iubita în căsătorie pentru că vrei să fie a ta, nu pentru că vrei să fii al ei. Sau există cineva care s-a căsătorit din motivul acesta nobil?
Aşa cum ziceam, ştiu ce spune Biblia despre iubirea de semeni. Dar aici nu e vorba de acest tip de dragoste. Dumnezeu nu ne învaţă să iubim ca fraierii. Sper să nu poticnesc credinţa nimănui. Trebuie să acţionăm cu înţelepciune corzile dragostei celuilalt, ca nu cumva să vibreze prea tare înainte de vreme, dar nici să uităm să le atingem ca nu cumva cântecul dragostei să înceteze. Cine pricepe să să citească.
Nu uitaţi: Când iubiţi o persoană, iubiţi pe cineva imperfect. Şi în loc să vă răspundă la fierbinte cu fierbinte, poate să vă răcorească cu nişte gheaţă rece şi indiferentă. Eu aş merge pe principiul creşterii gradate a manifestării dragostei, care nu e niciodată săturată şi mereu cere mai mult, dar care nu e nici subnutrită şi a murit.
Psihologii spun ca o fata gandeste un lucru de 3 ori la fel iar a 4 oara face diferit…Sunt foarte greu de inteles fetele, uneori nici ele nu se inteleg, de aceea nu mai incerca atat sa cauti un raspuns..
Iubirea…Eu cred ca inca exista si nu este un lucru rau cum spun alti.Dar problema cred ca este la noi ..Suntem atat de preocupati ca atunci cand o intalnim totul sa fie bine ,speram sa nu fie nici o problema .Si cred ca aici multi picam…de ce asteptam ca iubirea noastra sa fie ca a celorlalti? de ce plecam cu prejudecati inca de la inceput?Are ea un tipar? El e diferit fata de toti ceilalti, Ea este diferita fata de toate celelalte…Eu as spune iubirea este unica si este simtita altfel pentru toti..Important este ca intre voi doi sa existe si Dumnezeu . Fii tu insuti nu incerca sa te ascunzi si nu cere altcuiva ceea ce tu nu poti oferi…Nu cunoaste tu dinainte prin diferite “mijloace” ci incearca sa descoperi..Iar daca se intampla sa ai vreun esec fi optimist(a) si spune: A fost ceva frumos…DAR SIGUR NU E DESTUL DE BUN/BUNA PENTRU MINE…
As vrea sa termin cu un verset :”Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât”(2 Cronici 25:9 ultima parte).
Nu stiu ce sa mai cred despre noi si iubire … doar DUMNEZEU are remediu . MULTA RUGACIUNE aste e parerea mea si INTOTDEAUNA sa spunem FACA-SE VOIA TA DOAMNE ! ! si sa nu uit … TREBUIE MUUUUUUULTA RABDARE ! !
Iubeste-o ca pe o pisica!
depinde de ce vrei tu; sa ridice coada sau sa se intoarcala tine
Sti ce consider eu? Este o singura iubire adevarata…ceea pe care Dumnezeu ne-a pregatit-o fiecaruia.Daca relatia noastra a inceput cu Dumnezeu, daca El ne-a calauzit fiecare pas, fata va iubi baiatul si el pe ea. Nu zic ca nu vor fi probleme, dar experienta mea personala ma indeamna sa spun aceste lucruri. Cand l-am intalnit pe sotul meu, am stiut din prima clipa, am simtit ca ma voi casatori cu el…Sti de ce? Pentru ca a fost respectuos, crestin, il cunostea pe Dumnezeu, si pentru ca Dumnezeu avea un plan cu el si cu mine: sa fim impreuna…Si relatia noastra a decurs perfect, pentru ca Dumnezeu ne-a calauzit.
Acum suntem casatoriti de 6 luni, si viata noastra ne este predata Domnului, si la fel ne suntem predati unul altuia, fara egoism…Traiesc dorind sa-i fiu pe plac lui Dumnezeu in primul rand…astfel stiu ca ii voi fi pe plac si sotului meu, Iosif…
foarte interesant! chiar tare articolul
Eu cred ca o iubesti cum iti vine, nu? Naturaletea e de apreciat.
Întrebarea are un răspuns simplu: creativitate. Trebuie să fii creativ în dragoste, altfel se instalează plictiseala. Dumnezeu este tare creativ, și ne-a înseztrat cu aceeași calitate și pe noi.
Ce n-am înțeles eu din articol este următoare afirmație: „Până la urmă îţi ceri iubita în căsătorie pentru că vrei să fie a ta, nu pentru că vrei să fii al ei. Pe asta de unde ați scos-o? Păi nu te căsătorești ca să te dăruiești în întregime ei? Nu asta e una dintre motivații? Sau despre ce fel de dragoste vorbim aici?
O altă chestie care mi-a plăcut în articol este principiul creșterii gradate. Aici sînt de acord. Dragostea trebuie să crească, zi de zi, tot mai mult. Nu poți iubi la maxim din prima zi în care vă declarați dragostea reciproc.
Bine, aici mai adaug și eu o încredințare personală, care din cîte am văzut și observat în scurta mea viață, se aplică de cele mai multe ori: cine se aseamănă, se adună și fiecare primește cam ce merită. Dacă tu o iei ca să fie a ta, și nu invers, și ea te va lua din același motiv. Aici sînt și suficienta anecdote, dar nu vreau să lungesc comentariul inutil.
Andrei.. tu nu ai înţeles afirmaţia din articol „Până la urmă îţi ceri iubita în căsătorie pentru că vrei să fie a ta, nu pentru că vrei să fii al ei”. Eu de fapt condamn o astfel de idee. Am scos în evidenţă egoismul nostru care se vede de cele mai multe ori şi în dragoste. Ideal e să ne căsătorim pentru că vrem să fim al celuilalt. Dar nu-mi spune că nu vrei să fie şi ea a ta, căci nu te cred. Altfel, ai alege pe oricare alta.
Nu cred că am înțeles greșit. Am reciti de cel puțin 3 ori articolul. În cazul acesta, ar trebui să înveți să te exprimi ceva mai clar.
Ok Andrei. Mulţumesc. Am să învăţ. Dar am pe lângă asta am mai învăţat ceva: Nu trebuie să mai intru în polemici cu tine. La mulţi Ani!
De ce nu trebuie să mai intri în polemici cu mine? De ce privești totul ca pe o polemică atunci cînd cineva te contrazice sau nu are aceleași idei cu tine? Eu doar ți-am spus ce am înțeles EU din articol. Poate ceilalți au înțeles ceea ce ai vrut să le comunici. Asta nu înseamnă că am pornit o polemică. De polemici sîntem sătui cu toții. Ceea ce ne lipsește sînt oamenii care să inițieze și să susțină o dezbatare.
Pe subiectul propus de tine, ar ieși ceva frumos, nu crezi? Dar dacă interlocutorul pune imediat eticheta pe tine și te expediază elegant, atunci nu mai ai parte de nimic. Bănuiesc că nu aceste comentarii te-au făcut să înveți să nu intri în polemică cu mine, ci niște experiențe anterioare.
Un an nou plin de Dumnezeu, îți doresc
mi-ar place tare mult ca într-o zi să îi revăd pe toți cei cu care am vorbit, și să ajungem să ne îmbrățișăm acolo Sus 
…..hmm…iubirea asta…greu de prins in tipare sau definitii..oricum,cum spunea cineva..”nu poti gasi iubirea acolo unde nu este si nu poti sa o ascunzi acolo unde este”….pare simplu,nu-i asa?
Iubirea te înalță. După opinia mea, a iubi înseamnă mai mult decât săruturi, îmbrățișări, mângîieri. A iubi înseamnă a descoperi lumea. Mi-a plăcut articolul. Știu că noi, fetele, suntem capricioase, schimbătoare ca vremea de afară, copilăroase și sensibile. Trebuie doar să pătrunzi puțin în inima noastră pentru a vedea adevărul și nu vei fi dezamăgit.
Succes în tot ceea ce faci!
noi intotdeauna iubim cu anumite interese……………uneori dak cineva iubeste altcumva decat noi ni se pare ca e fraier…………….trebuie sa iubesti fara sa astepti neaparat ceva in schimb!!!!
Iubirea…este un „lucru” greu de inteles,sau…de cele mai multe ori…neinteleasa…Este foarte adevarat ceea ce transmite acest articol,iar eu sunt de acord cu el…insa…depinde f mult si de tipul fiecarei fete…unele se multumesc doar cu o iubire platonica din simplul fapt ca…nu nu le place „viata mai complicata”sau…ca nu stiu de adevarata iubire si tot ce poate insemna ea.
Este chiar fermecator ca baiatul care te place,sa.ti arte acest lucru treptat…pt ca astfel..„te tine pe jar” si poate avea rezultate mult mai bune decat cei care isi arata sentimentele pe loc..de ce???pt ca…fetele sunt f controversate si de obicei isi doresc ceea ce nu au!din pacate,nu toti baietii cunosc modul de gandire al fetelor,insa..cei cunosc au mult de castigat in aceasta privinta,facand in acelas timp parte din „categoria baietilor cu farmec”
sincer e adevarat ca de multe ori nici fetele nu se inteleg.eu una de multe ori am facut lucruri si am laut decizii de care ma uimeam singura si nu ma intelegeam.totusi si fetele iubesc.chiar foarte mulr, iar eu una tind sa cred ca o mica parte din baieti ajung sa iubeasca ca noi,pentru majoritatea fiind ceva trecator.nu ai ce face ca sa nu iubesti o anumita persoana.eu iubesc genul de baiat pe care mereu am spus ca o sa il evit, iar acesta m-a facut sa sufar destul.mi-am promis si eu ca nu o sa mai iubesc, ca multe alte persoane poate,dar din pacate nu pot, e involuntar.si partea cu”baiatul bun sau rau” cred ca ar fi de preferat sa fii pe la mijloc…nici sa faca ea ce vrea cu tine ca se plictiseste repede si iti da papucii, dar nici sa trebuiasca sa iti stea in genunchi la picioarele tale ca atunci cu sau fara dragoste s-ar putea sa se sature de umilinta.fii…impunator..dar nu prea autoritar.si mai ales, fa-o sa simta ca o iubesti cand sunteti doar voi doi…dar nu o fa sa creada ca e chiar totul ot tn si la ea se sfarseste lumea;)