Dacă ai nevoie de mine, te descurci singur!
Era noapte târziu. Stăteam într-o autogară din Bucureşti, pentru a lua autobuzul spre casă. Peronul era ticsit de bagaje, de toate mărimile şi culorile. Undeva în stânga mea, o doamnă în vârstă de aproape 40 de ani, împreună cu fetiţa ei de 8 anişori aşteptau de asemenea un autocar ce urma să le ducă până la Constanţa.
După câteva ore lungi, cam pe la ora 2 în noapte, au venit autocarele mult aşteptate. Oamenii grăbiţi, şi-au luat fiecare lucrurile şi au alergat spre autocar. Doamna împreună cu fetiţa, au luat câteva lucruri din cele pe care le aveau şi în timp ce alergau către autocar, dintr-o dată, femeia care aşteptase nu departe de mine, a căzut într-o criză epileptică. Fetiţa ei a îceput să plângă, iar mama, trântită pe jos, tremura şi făcea spumă la gură. Oamenii treceau fără nici o problemă pe lângă sărmana femeie ce se zbătea în drum. După câteva momente bune, o femeie, a luat micuţa în braţe, iar un bărbat, după ce şi-a dus bagajul, s-a întors să vadă “ce mai este”. Căzută în inconştienţă, femeia nu mai mişca. Bărbatul, văzând că lucrurile nu stau a glumă, a ridicat-o uşor, acordându-i primul ajutor. Oamenii se strânseseră mulţi, doar să se uite, dar nici unul să ajute. Probabil, toţi gândeau: “Dacă ai nevoie de mine, te descurci singur!”
Acum te întreb, pe tine, cel care împărtăşeşti cu mine aceste rânduri, unde este mila, ce cândva era prezentă în inimile oamenilor? Unde sunt mâinile întinse, gata să ajute? Unde sunt lacrimile vărsate împreună cu cei ce suferă?
Ne-am ferecat cu toţii în celulele de piatră ale indiferenţei, am tras obloanele pe la ferestre, am închis ochii, şi ne-am zidit în ţarcurile nepăsării, afişând inscripţii: “Nu deranjaţi, zonă privată!”, să nu mai ştim de nimeni şi de nimic. Iar când ne mai permitem să colindăm şi “zone publice”, de întâlnim vre-unul şchiop, îi facem vânt sa cadă; de întâlnim vre-unul orb, săpăm o groapă; iar dacă în cale ni se arată vre-unul plâns, întoarcem capul să nu ni se înmoaie ochii sau inima cumva, că-i semn de slăbiciune. Aşa ne trece vremea şi viaţa cântându-ne refrenul: “Dacă ai nevoie de mine, te descurci singur!”
Dacă ai nevoie de mine, te descurci singur! - Ziarul toateBlogurile.ro
Sep 16, 2010 @ 15:03:00
[...] Dacă ai nevoie de mine, te descurci singur! Thu Sep 16, 2010 15:17 pm Era noapte târziu. Stăteam într-o autogară din Bucureşti, pentru a lua autobuzul spre casă. Peronul era ticsit de bagaje, de toate mărimile şi culorile. Undeva în stânga mea, o doamnă în vârstă de aproape 40 de ani, împreună cu fetiţa ei de 8 anişori aşteptau de asemenea un autocar ce urma să le ducă până [...] [...]
Sep 16, 2010 @ 20:00:03
profund si trist in acelasi timp!bun articolul!
Sep 16, 2010 @ 23:53:42
Super finalul. Tot articolul e bun dar imi place cum ai zis-o la final. Realitatea despre care vorbesti reprezinta o problema mai ales pentru asa-zisi crestini care isi iubesc aproapele si poarta ecusoane cu “samariteanul milos”.
Sep 17, 2010 @ 17:19:33
Bun articolul si multa dreptate ai. In fuga societatii actuale, prea putini se opresc sa se uite daca semenul lor este bine, sau daca mai este ….
Oct 30, 2010 @ 19:23:20
Cat adevar…trist!
Noi 11, 2010 @ 03:32:41
dar tu ai ajutat-o? ziceai ca erai de fata. ce ai facut? daca ai stat cu mainile in san, pa pa, poti sa stergi articolul
Noi 25, 2010 @ 10:20:13
apreciez mult, comentariul tău, şi apreciez sinceritatea ta. Articolul a fost scris ca o reacţie la ceea ce eu nu am fost în stare să fac, în seara aceea şi mi-aş fi dorit. Mi-aş fi dorit să pot interveni, dar pur şi simplu am rămas blocat, fără să mai pot face ceva. Articolul a fost scris pentru mine, în primul rând, şi apoi pentru toţi aceia care în faţa unor realităţi “sângeroase” ale vieţii, ca şi mine, rămân şi fără cuvinte şi fără intervenţii. Articolul este un strigăt la adresa mea.
Noi 18, 2010 @ 21:23:21
..și totuși depinde și de zona țării.. în Cluj mai rar așa ceva
Aug 07, 2011 @ 17:39:48
buna all.din pacate an acest punct foarte dificil am ajuns.punct in care :::;oameni morr in fata noastra pt ca ne e prea frica sa actionam sau pt ca ne e rusine de reactia altora,decat sa dam un colt de paine unui caine si sal inchidem intro cusca unde totusi va trai in schimb noi preferam sal eutanasiem ,sal omaoram ,sa-l lovim cu maasina.pacienti care morr in spitale pt ca rudele sau nimeni aproapiat nu a ajuns inca la spital sau pt ca pur si simplu nu a avut cativa lei la ei sa dea o “”mica”" atentie doctorilor.oameni care mor pe mainile doctorilor sau in ambulante pt ca sunt trimisi din spital in spital .oameni care morr in chinuri acasa pt ca le e frica sau nu au bani neceasari sa ajunga la spital sau care stiu ca la spital or sa aiba oricum aceiasi soarta,oameni care morr in accidente auto bizarre sau oamnei care mor in accidente pt ca noi cei care trecem pe langa preferam ne asiguaram ca nu mai e nimeni si sai luam telefonul mobil ,leptopul,banii etc in loc sa acordam o mana de ajutor sau simplu sa formam un 112 si sa spunem 5 cuvinte care poate ca vor salva vieti ,vieti care poate se vor ruga toata viata pt cel care lea facut bine.copii care sunt aruncati dupa nastere la gunoi ca pe niste simple sticle goale de bere.copii care sunt abandnati in orfelinate si care duc o viata nu rea ,nu de cosmar,ci de groaza si care dupa ce ies de acolo la varsta majoratului 3 sfetruri ajung prostituate si restul o iau pe calea alcoolului si a drogurilor .familii foarte bune de oameni care intampina foarte mari grautati atunci cand increaca sa adopte un copil sau un animal.politisti care deoarece ia fost taiat salariul incepe sa vanda stupefiante etc.am ajuns rau de tot ne indreptam spre o mare prapastie in care aproape toti o sa ne aruncam cu capul inainte pt ca asa a facut vecinul ,fratele ,mama ,tata,prietenul si pt ca noi nu vrem sa fim prejos cu nimik.stima
Sep 13, 2012 @ 21:57:30
Si eu sunt ucisa lent in mijlocul oamenilor, in centrul unui oras,, … printr-un act criminal de gazare sistematica cu fum si monoxid de carbon in propria locuinta din sursa exterioara acesteia … de ~ patru ani, de catre co-locatari care in mod criminal folosesc un horn comun de bloc afectat de la cutremurul din anul 1977, horn care trece prin interiorul apartamentelor. … Si am un dosar intreg cu adrese-raspunsuri primite de la diferite institutii plus un numar destul de mare de scrisori electronice primite ca raspuns la solicitarile mele disperate pentru rezolvarea situatiei sau gasirea unui spatiu temporar de cazare – dar TOATE au un numitor comun: nicio rezolvare !!
– Mai am vreun motiv sa traiesc in aceasta lume?
– Sigur – NU! Atit timp cit cel mai important drept al unui OM – Dreptul la AER oxigenat – este violat – cum as mai putea trai ?!
Prin credinta pot accesa viata viitoare si intr-adevar am motiv sa ma bucur in acest sens – dar in conditiile prezentate mai sus – este inutil sa mai continui aceasta agonie din care nimeni nu obtine nimic!
Sa reusiti sa vedeti ceea ce va face bine cu adevarat dvs. insiva !
Cu respect,
domnisoara Denisa Cristofil
Ian 01, 2013 @ 12:35:25
In plus, la cele scrise anterior, parafrazind – “Daca ai nevoie de mine, te descurci s i singur (deoarece suntem aceiasi oameni neputinciosi si muritori in fata Vietii) iar daca ai nevoie de Divinitate … este raspunderea Sa exclusiva sa-ti rezolve, sa-ti raspunda la probleme, deci tot nu ai nevoie de mine!” – apreciez astfel Titlul articolului dvs. ! Si aceasta … deoarece sunt rare expresiile, frazele, titlurile, cuvintele ale caror sensuri sa poata fi orientate de catre utilizator (interpret) spre scopuri nobile, autentice, onorante.
Imi permiteti va rog citeva detalii referitoare la sensul cuvintelor noblete si onoare:
– nobletea unui OM este data de autocontrol, autodisciplina, stapinire de sine, respect de sine. A se citi din Biblie la Galateni capitolul 5 versetele 22 si 23 despre “Roada Duhului” = * Avind s t a p i n i r e de s i n e poti fi b l i n d si ca urmare te poti increde cu l o i a l i t a t e in Dumnezeu de la care primind puterea Lui de a f a c e b i n e l e si devenind astfel b u n si i n d e l u n g r a b d a t o r , in acest mod te poti b u c u r a de p a c e ! * = rezultate reale, vizibile ale activitatii Spiritului Adevarului in si impreuna cu OMUL si viata sa ( a se citi din Biblie, Evanghelia lui Ioan la capitolul 14 versetul 17 :” si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane CU voi si va fi IN voi.” ). Obs: “Roada Duhului” este in beneficiul exclusiv al individului spre deosebire de “Darurile Duhului” – Biblia , I Corinteni capitolul 12 – care sunt imprumutate individului pentru binele exclusiv al celorlalti!
– onoarea cea mai inalta oferita unui OM este impreuna simtire, participare CU Dumnezeu IN viata si actiunile Lui = parteneriat in urma caruia OMUL cistiga o cunoastere exclusiv individual-personala, directa si mai ales autentica a Creatorului Suprem care c u n o a s t e r e inseamna adlitteram VIATA nemuritoare !
Aceste idei le-am gindit si scris oare-cum intr-o cit de cit “fereastra de aer respirabil” din 30 si 31 decembrie 2012! Si am dovedit astfel ca am o bucurie concreta care ma anima spontan, ad-hoc chiar si fizic intr-un mediu de-a dreptul paralizant = bucuria Cuvintului Spiritului Adevarului (Total, Absolut) = bucurie care nu poate fi luata, distrusa de nimeni si nimic fiindca ceea ce bine-cuvinteaza Dumnezeu r a m i n e bine-cuvintat pentru totdeauna in eternitate.
Altfel … imi este greu sa si stau in picioare datorita surmenajului si greu sa mai rationez complet si rapid datorita lipsei de oxigenare celulara cauzata prin actul criminal de gazare indelungata, sistematica cu monoxid de carbon si fum in propria locuinta din sursa exterioara acesteia .
Sa nu uitam sa ne bucuram!