Darul din ghete
dreamstime.com
Alarma sună și în această dimineață ca de obicei. Mă trezesc cu îngrijorarea că voi întârzia la ore și după ce mă îmbrac, „sar” în ghete. Mă leg la șireturi. Abia trece un minut și îmi amintesc că azi este o zi specială pentru ghetele mele. Ar fi trebuit să fie pline. Încălțat fiind, îmi mișc degetele de la picioare, poate, poate „moșul” o fi pus vre-o bancnotă pe-acolo. Sau măcar o monedă. Nu simt nimic. Dau să mă descalț și brusc îmi dau seama că ghetele mele sunt pline; pline ochi. Picioarele mele sunt acolo. Eu, de fapt sunt în ghete.
Și mă gândesc: azi, unii n-au mai avut ce să pună în ghete pentru că nu s-au mai trezit; alții n-au avut niciodată ce să pună în ghete pentru că s-au născut fără picioare. Brusc realizez cât de binecuvântat sunt pentru „darul din ghete”.
Nu pot decât să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru „darul” pe care mi-l pune în fiecare dimineață în ghete.
Dec 06, 2011 @ 12:43:00
Felicitari! Stiam eu de ce nu sunt deloc trista ca azi nu era nimic in ghete. Ce imi puteam dori in plus decat pupicul de la revedere de la micul meu baiat de 1 an si jumatate si drumul cu masina pana la birou oferit de sotul meu, pe motiv ca ploua afara
Mar 19, 2012 @ 03:50:00
La asta m-am gandit dar nu in felul asta1 De tinut minte!