Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calitățile și simțurile omenești. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus: “Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea!” Intriga și-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se rețină, a întrebat: “V-ați ascunselea? Ce mai este și aceasta? Este oare vreun joc?”
Nebunia a explicat că-și va acoperi ochii și va număra până la un milion, în timp ce toți ceilalți se vor ascunde, iar când număratoarea va lua sfârșit, primul ce va fi găsit îi va lua locul și astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încat chiar și Indoiala s-a lăsat convinsa, ba mai mult, chiar și Apatia cea mereu bosumflată și neinteresata…
Însă nu toți au acceptat să ia parte la această activitate; Adevărul a preferat să nu se ascundă: “De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?” Aroganța a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparținuse), iar Lașitatea a preferat să nu îndrăznească.
Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credința s-a înălțat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forțe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reușea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusețe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârșit s-a ascuns într-o rază de soare. Egoismul, dimpotrivă, și-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna, în realitate, s-a ascuns după curcubeu!), iar Pasiunea și Dorința în craterul unui vulcan. Neatenția… pur și simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu iși găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată… până când a observat o tufă de trandafiri, și, profund impresionată, s-a ascuns între flori. “Un milion!” a numărat Nebunia și a început să caute. Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei pași. După aceasta, Credința a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea și cu Dorința au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie căutat, căci a ieșit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, și venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumusețe. Cu Îndoiala a fost și mai ușor, căci aceasta sta cocoțată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toți, Talentul – în iarba tânără, Frica – într-o peșteră întunecată, Minciuna – în spatele curcubeului (iarăși o minciună… era totuși la fundul oceanului…), chiar și pe Neatenție, care a uitat pur și simplu de joacă.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufariș, fiecare râuleț, pe piscurile munților, și, când era aproape gata să renunțe, a zărit tufa de trandafiri infloriți… Cu un tepuș, ea a început să îndepărteze crenguțele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuțit:… spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu știa ce să mai facă pentru a-și cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat și chiar s-a oferit să-i fie ajutor și îndrumător.
Începând cu acea zi, DRAGOSTEA ESTE OARBĂ ȘI NEBUNIA O ÎNSOȚEȘTE MEREU.
Anumite costuri pe unele servicii banale din Romania se numesc spor...
Loading ...
