Dilema traiului creștinesc
Trăiesc în România, o țară creștină cu o majoritate izbitoare de drept-credincioși. Refuz să mă refer la vre-o biserică sau denominațiune dar permiteți-mi să fac o categorie aparte pe baza unei dogme. Aceaastă dogmă este credința în viața de după moarte în care te duci în rai sau în iad. Dacă din păcate ajungi în iad stai liniștit; cei care te iubesc vor avea grijă să-ți facă toate pomenile, să-ți plătească toate vămile și să-ți aprindă toate acatistele, pentru ca tu, un biet nevinovat plin de cele mai mari păcate, să ajungi direct în rai.
Deși pare o idee de film ce poartă nume de genul Final destination: The Heaven, cei mai mulți dintre compatrioții noștri cred că sigura posibilitate de nu a ajunge în rai este să se sinucidă. În rest, poate să facă orice că tot în rai ajunge.
Mergând pe această minunată credință, pe care eu din ”nefericire” nu o am, pot trage următoarea concluzie: Pentru acești minunați creștini moartea este mult așteptată. Este o concluzie logică, nu ?
Mă întreb totuși: dacă acești minunați creștini cred că după moarte vor ajunge în rai, de ce nimeni nu nu vrea să moară ? Mi se pare ilogic să știi că după moarte vei ajunge cu siguranță în rai iar tu să nu vrei să mori.
Este o dilemă pe care nu am înțeles-o niciodată. Această neconcordanță dintre credință și concretizarea ei poate fi rezolvată fie prin schimbarea atitudinii fie prin schimbarea dogmei. Cea din urmă este de dorit.
Apr 09, 2009 @ 13:10:10
Nu pot decat sa constat cu dezamagire ca nu stii sa scrii corect in limba romana…
Apr 13, 2009 @ 18:40:21
Mă Samy, cîte articole ai scris la viața ta? Huh? Nu cred că e vorba de necunoașterea limbii române ci mai degrabă de o greșeală de om. Asta se întîmplă des cînd bloggerii nu-și corectează articolele. Dacă asta e tot ce ai zis pe marginea articolului, atunci nu pot decît să constat cu dezamăgire (sinceră) că ești încă unul în plus în mulțimea infinită de oameni care vede doar greșeala. Way to go, Samy!
Apr 22, 2009 @ 11:52:35
Andrei,
numarul articolelor scrise de mine nu are nicio importanta. E ca si cum ai spune unui tip care nu a cantat niciodata ca nu are dreptul sa remarce ca un cantaret canta fals.
Revenind la observatia mea: daca ar fi vorba de o singura greseala, de un accident, n-as zice nimic (se poate intampla oricui). Insa e vorba de ceva recurent, iar asta ma indreptateste sa fac observatia respectiva.
Cat priveste corectarea articolelor, cred ca orice autor trebuie sa manifeste respect pentru potentialii cititori, iar acest respect se manifesta in primul rand prin scriere corecta. E parerea mea.
Apr 23, 2009 @ 17:42:57
dincolo de forma, care este si ea importanta, trebuie remarcat fondul. ceea ce alex a scris este un adevar de necontestat, si la el trebuie luat aminte. cautand prea mult copacii s-ar putea sa nu vedem padurea.
Apr 23, 2009 @ 18:47:38
Nu sunt suparat pe ” I am Sam ”. Il cunosc si stiu ca asa e firea lui dar imi dau seama ca e bine să mai existe și astfel de oameni. Chiar ma bucur ca mă ajută să-mi perfecționez atât forma cât și fondul articolelor mele. Good work „I am Sam”
Mai 06, 2009 @ 12:53:40
Numai cel ce trăieşte în Credinţa Ortodoxă îşi va mântui sufletul
O singură credinţă este adevărată; un singur Botez este adevărat: „Este un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez.” (Efeseni 4, 5)
Învăţăturile heterodoxe provin din îngâmfare: „Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte”. (I Timotei 6, 3-4)
Se cuvine să păstrăm dreapta credinţă pe care am învăţat-o de la înaintaşii noştri binecredincioşi: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat”. (II Timotei 3, 14)
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri”. (Evrei 13, 7-9)
Sfântul Paisie de la Neamţ spune foarte clar: „Dumnezeu Preamilostivul, prin credinţa ortodoxă şi fapte bune, şi darul Său, lucrează mântuirea sufletelor creştinilor ortodocşi. Credinţa ortodoxă este aceea pe care o ţine Una Sfânta Soborniceasca şi Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, iar fără ea, adică fără credinţa ortodoxă, nicidecum nu este cu putinţă nimănui a se mântui. Credinţa ortodoxă fără fapte bune moartă este, precum şi faptele cele bune fără credinţa ortodoxă sunt moarte. Iar cel ce vrea să se mântuie, trebuie să unească întotdeauna credinţa ortodoxă cu faptele cele bune şi să aibă fapte bune întru credinţa ortodoxă.” [1]
Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov spune că „Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mântuire.” [2]
Sfântul Teodosie de la Pecerska spune: „Numai cel ce trăieşte în Credinţa Ortodoxă îşi va mântui sufletul.”
Mai 11, 2009 @ 00:50:37
Cine este in stare sa contrazica un sfant, si anume pe sfantul Paisie de la Neamt?? Va astept sa contraziceti cuvintele unui sfant…
Iun 11, 2009 @ 09:51:20
Alexandru _ortodox, spune-mi, te rog, de ce doar credinta ortodoxa poate mantui sufletul? Credinta catolica ce are… sau ce nu are? Sau credinta protestanta…? Oare acestea trei confesiuni nu sunt desprinse din aceeasi Biserica, dezbinata la 1054?
Sigur, de atunci, toate au suferit mute transformari … dar, te rog, sustine-ti afirmatia cu argumente logice, teologice, echidistante… “Credinţa ortodoxă este aceea pe care o ţine Una Sfânta Soborniceasca şi Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, iar fără ea, adică fără credinţa ortodoxă, nicidecum nu este cu putinţă nimănui a se mântui” … Cred ca asta e doar parerea ta, prietene…
Aug 29, 2009 @ 11:36:39
Cred ca gresesti cand spui ca aceasta este dogma ortodoxa, cum ca orice ai face inafara de suicid, tot in rai ajungi. Dimpotriva! Daca sunt oameni care cred asta, atunci acestia nu sunt ortodocsi, decat poate cu numele. Ruga pentru cei morti este un semn al dragostei pentru acestia si al increderii in nemarginita dragoste a lui Dz, care poate trece si peste granitele iadului. Nu trece insa peste libertatea omului.
Aug 29, 2009 @ 12:05:47
si atunci de ce ortodocsi dau bani mortului pentru vami? de ce se face pomana ? (mananca mortul) de ce se dau catiste pt morti ? argumentul tau este pueril. Cum sa te rogi pentru mort ?!?
Aug 30, 2009 @ 19:31:15
Mai alexandru_ortodox. Cuvantul “ortodoxie” este de origine greaca (orthos si doxa) si inseamna dreapta credinta, inchinare adevarata. Ortodoxul este un drept credincios. Ortodoxia este sfanta credinta cea dreptmaritoare a Bisericii lui Hristos. Pana si definitia credintei ortodoxe ne spune ca elementul cheie al acestei credinte este Hristos, Cel caruia ii apartine Biserica. Da-mi voie sa-ti evaluez putin citatele: “Un singur Domn, o singura credinta, un singur botez”. Observi ordinea: un singur Domn, acela nu poate fi decat Dumnezeu, Hristos. Apoi: o singura credinta – de vreme ce e un singur Domn, si acela e Dumnezeu, dreapta credinta si singura credinta nu poate fi decat credinta in El, nu-i asa? Urmata, logic, de un singur botez, consecinta si recunoastere a dreptei credinte in El, singurul Domn.
Urmatorul tau citat se refera la faptul ca cine nu se tine de cuvintele sanatoase ale Lui Isus Hristos, si de invataturile Lui, este un fel de anatema. De acord. Nu pot decat sa deduc ca te tii intru totul de invatatura Lui Hristos, crezi cu o puternica dreapta credinta in El si traiesti o viata intru totul asemenea vietii Lui. Ai grija insa dragul meu ortodox sa nu adaugi nimic la invataturile Lui, ca venind de la El, daca nu esti sigur ca intr-adevar El ti-a vorbit, pentru ca vei fi aspru tras la raspundere. Ai grija sa nu inalti mai sus de El, Domnul tau, pe sfintii pe care-i citezi, pentru ca va fi vai in ziua judecatii. Ai grija sa nu crezi mai mult in sfinti decat in El, Cel care sfinteste. Ai grija sa nu crezi mai mult in invataturi , decat in Cel care invata. Cerceteaza Scripturile ca sa vezi Lumina clar, si ai grija sa nu fii calauzit de un orb care iti pune si tie mana la ochi, pentru ca veti cadea amnadoi in groapa.
Stii, in mintea mea dainuieste o porunca a Domnului nostru. Odata, dupa ce a iertat pacatele cuiva, i-a spus: “Iertate iti sunt pacatele. Du-te,dar sa nu mai pacatuiesti”. Dar sa nu uiti sa faci matanii, sa dai acatiste, sa aprinzi candele, lumanari, sa nu cumva sa uiti de canon – a spus Dumnezeu asa ceva? A facut Hristos o mie de canoane, sau a pus pe altii sa le faca? Nu. Si stii de ce? Pentru ca in Cuvantul sau e putere de iertare maxima si deplina. Pe loc. Conditia e una singura: DAR SA NU MAI PACATUIESTI. Unii insa au inlocuit conditia aceasta cu canoane. E mai usor sa faci matanii, canoane, sau mai stiu eu ce decat sa nu mai pacatuiesti – singura porunca data de Dumnezeu in cazul unei iertari depline.
Interesanta incheiere ai folosit, omule: “Cine este in stare sa contrazica un sfant, si anume pe sfantul Paisie de la Neamt?? Va astept sa contraziceti cuvintele unui sfant.” Ma-ntreb de ce oare, tu drept credinciosule, nu ai venit la noi cu inavatatura Lui Hristos. Care spune, din cate imi amintesc eu, ca Dumnezeu este Dragoste si El lucreaza spre mantuirea sufletelor tuturor oamenilor, intelegi, SUFLETELE TUTUROR OAMENILOR, nu doar a crestinilor ortodocsi. Si daca Hristos a spus asa, cine este in stare sa contrazica un sfant, si anume pe Sfantul Isus Hristos? Te astept sa contrazici cuvintele Acestui Sfant. Asta dupa ce mai studiezi putin invataturile Lui, bineinteles. Pentru ca invataturile sfintilor Sai vad ca le stii deja
Oct 11, 2010 @ 21:32:16
Mai Dia, scrii numai prostii. Ai citit mesajul anterior, dar inca nu ti-ai dat seama de acea “credinta”… si nu e vorma de credinta in El, precum ai scris, ci e vb de religie.
Afara de asta obsev ca si tu esti sectanta, sciind “Iisus” cu un singur “I”…
Aaa, sa nu uit, cine ti-a zis tie ca cineva cinsteste mai mult pe sfinti decat pe Dumnezeu? Ai aflat prost… Cand esti cu studiile la zi mai vorbim…
Oct 11, 2010 @ 21:51:52
si, pt Alex Badea: in primul rand: ortodocsii nu dau bani mortului pt vami. (probabil asta o fac cei ce nu cunosc credinta ortodoxa cu adevarat si sunt ortodocsi doar cu numele… asadar credinta ortodoxa nu permite acest lucru).
Si rugaciunile pt cei “morti”, cum zici tu…Rugaciunile pentru cei adormiti sunt in stransa legatura cu judecata particulara si cu starea sufletului de dupa ea, pana la judecata obsteasca. In acest interval de timp si pentru acest timp, intervin cei vii pentru decedati pentru ameliorarea situatiei lor sau pentru proslavirea celor alesi. Judecata particulara este atestata de Sfanta Scriptura. Astfel, Sfantul Pavel spune : “Este randuit oamenilor sa moara, iar dupa aceea, sa fie judecati” (Evrei IX, 27). Intrucat in cuvintele acestea Sfantul Pavel nu pune nici un interval de timp intre moarte si judecata, urmeaza ca el exprima prin ele ideea ca sufletul, indata dupa despartirea lui de trup este supus judecatii particulare.
De asemenea, parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-34) unde fiecare dintre cei doi isi primeste, dupa moarte rasplata vietii pamintesti, inseamna ca ei trebuie sa fie judecati pentru a-si primi rasplata. Deci, parabola este o marturie a judecatii particulare. Judecata particulara se efectueaza imediat dupa moartea omului. Insa, la judecata particulara se vor avea in vedere faptele sale prezente pana la moarte, starea sa din momentul mortii. La judecata definitiva, obsteasca se vor avea in vedere intregul ansamblu al vorbelor, faptelor si cugetul decedatului cu toate urmarile sale.
Viata celor ce trec dincolo, dupa judecata particulara nu poate fi o stare de somnolenta, pana la Parusia Domnului, cum invata gresit unii crestini de astazi. Ei invoca unele citate scripturistice in sprijinul afirmatiilor lor. “Caci nu este intru moarte cel ce te pomeneste pe tine. Si in iad cine te va lauda pe tine” (Psalm VI, 5) sau : “Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamant. In ziua aceea vor pieri toate gandurile lor” (Psalm CXLV, 4). Un alt verset invocat de ei este din Iov : “La fel si omul se culca si nu se mai scoala si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui” (Iov XIV, 12). Sau : “Tot ce mana ta prinde sa savarseasca, fa cu hotarare, caci in iadul in care te vei duce nu se afla nici fapta, nici punere la cale, nici stiinta, nici intelepciune” (Eclesiast IX, 19).
Insa, in toate aceste versete nu este vorba de sufletele oamenilor, ci de trupurile lor. In Psalmul VI, 5 nu este vorba despre starea de inconstienta a sufletelor mortilor, ci aici psalmistul cere ceva de la Dumnezeu spre a i se da cat este in viata, caci dupa moarte nu se mai poate ruga, nu mai poate cere nimic. Iar in celelalte citate se arata ca trupurile pogorandu-se in morminte nu mai iau parte nici la stiinta, nici la iubire, nici la intelepciune, ele nu se mai scoala din mormant, din somnul lor. Ca sufletele sunt constiente dupa moarte, nu-si pierd simtirea se observa din pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar (Luca XVI, 19-31), din aparitia lui Moise si Ilie care vorbeau cu Mantuitorul la Schimbarea la Fata (Matei XVII, 3).
Viata constienta si activa de dincolo de mormant se dezvolta avand ca fundament viata de pe pamant. Situatia celor morti, ajunsi in chinurilor iadului, nu se mai poate intru nimic modifica prin propria lor vointa, caci: “in iad cine Te va lauda pe Tine?” (Psalm VI, 5). Sau : “Nu mortii Te vor lauda pe Tine, Doamne, nici cei ce se pogoara in iad” (Ps. CXIII, 25).
Prin urmare, o reabilitare, o ameliorare a situatiei celor din iad, a pacatosilor este posibila dar nu prin puterile lor proprii, ci prin rugaciunile celor vii, ale Bisericii. Iata necesitatea rugaciunilor pentru cei morti.
Biserica ii cuprinde atat pe cei vii cat si pe cei morti. “Caci, daca traim, pentru Domnul traim si daca murim pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim ai Domnului suntem. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos, ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii” (Rom. XIV, 8-9) .
Toti crestini formeaza un tot, o entitate, un organism viu, sunt asemenea unui corp cu multe madulare. “Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora” (Rom.. XII, 5). Intre cei vii si cei morti nu este zid despartitor, ci rugaciunile unora pentru altii ii apropie pe toti membrii ei, pe toate madularele trupului lui Hristos. “Caci daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna” (I Corinteni XII, 26). Deci, unitatea de credinta si viata a membrilor Bisericii, trairea in acelasi trup tainic al lui Hristos, apropie pe credinciosii Bisericii, ii solidarizeaza, dezvolta in ei si adanceste dragostea crestina. Crestinul stie ca dragostea de Dumnezeu si de aproapele este cea mai mare porunca a crestinismului (Matei XXII, 37-39).
Invatatura crestina revelata ne arata ca sunt opererante nu numai rugaciunile pentru cei vii ci si rugaciunile pentru morti. Caci acestia sunt vii sufleteste (Rom. XIV 7-9), fac parte din aceeasi Biserica, care este ca un organism cu multe madulare (l Cor. XII, 27).
Liturghia Sf. Iacov care este cea mai veche liturghie contine o rugaciune pentru morti. Astfel, aici se spune : “Doamne Dumnezeul duhurilor si al trupurilor, adu-ti aminte de toti dreptii pana in ziua de azi. Da-le lor repaos in locasurile ceresti ale imparatiei Tale, in desfatarile raiului, in sanul lui Avraam, a lui Isaac si a lui Iacov, sfintii nostri parinti, acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspinare, unde straluceste totdeauna lumina fetei Tale”.
In concluzie, trebuie sa amintim ca toate liturghiile incepand de la Sf. Iacov, Vasile, Gura de Aur, Grigore papa al Romei, precum si in liturghiile occidentale, spaniole, galicana ; ale iacobitilor, coptilor, etiopienilor, sirienilor, toate cuprind rugaciuni pentru morti.