Discuție între doi embrioni

- Tu crezi in viața de după naștere?

- Desigur!  Spuse celălalt. După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmeaza.

- Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Și, de altfel, cum ar putea să arate?

- Nu știu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare și vom mânca cu propria gură…

- Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ca ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical… Însa hai să iți spun eu ceva: nu trebuie să ținem cont de viața de după naștere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu sigurantă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi aici.

- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu nașterea, viața se termină, pur și simplu. De altfel, viața nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.

- Eu nu știu exact cum va fi după naștere, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.

- Pe mama? Tu crezi în mama? Și dupa tine, unde ar putea ea să fie?

- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea și prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.

- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut niciodată, nici un fel de mama, așa că este evident că nu există!

- Dar, uneori, când stăm în liniște nu o auzi cum cântă ? Nu simți cum mângâie lumea noastră. Știi, eu cred că viața adevarată ne asteaptă abia de acum încolo!

Consider că nu mai e nimic de adaugat… poate doar de comentat…