Astăzi aşteptam frumos la frizer în salonul pentru bărbaţi când, din camera alăturată – salonul femeilor, am auzit o discuţie interesantă între două femei (coafeza şi clienta ei). Nu era doar interesantă, dar ne-a cam stârnit pe mine şi pe un alt client, un bărbat căsătorit care îşi aştepta soţia.
Primele cuvinte auzite sunau aşa: “Revelionul viitor il petrec in Viena. Ba nu, în Ungaria. Mă duc, fac o baie în lacul Balaton şi mă întorc. Până acum ziceam că e risipă. dar de-acum am să investesc în mine milioane. Da ce?! Eu nu merit? Să investeşti, să sacrifici atât, mă neglijez pentru soţ şi el să se uite după altele?!” – acestea erau cuvintele clientei. Dacă vă spun vârsta ei, o să fiţi uimiţi. Dar nu vă spun, ca să nu vă speriaţi. Oricum, e trecută de vârsta a doua. De mult.
Atât i-a trebuit coafezei. După această scurtă introducere plină de patos, a urmat pledoaria ei. Era chiar aprinsă: “Doamnă, să ştiţi că aveţi dreptate. Aşa se întâmplă. Aşa a păţit şi eu cu soţul meu. Eram un martir. Lucram de dimineaţa până seara şi când venea acasă, totul era pregătit, aranjat. Dar el mă întreba: Ce ai făcut toată ziua? Nu se vede nimic după tine.”
Clienta: “Ştiţi ce am făcut eu? Înainte să vină, scoteam toate rufele murdare, mă apucam să spăl pe jos şi în acelaşi timp puneam ceva la fiert. Ştii ce spunea? ‘Săraca.. câtă treabă ai…’.
Coafeza: “Nu doamnă. Eu i-am spus că aşa nu mai merge. am pus picioru-n prag. Şi de când l-am speriat, mi-am găsit de lucru, nu mai sunt o cârpă. Iar el se ocupă de treburile casei. Femeia care stă doar la cratiţă şi spală e o proastă. Trebuie să mai vezi şi de tine. Nu numai tot de el, ca nu cumva să simte lipsă, să fie mâncat, aranjat, curat. Şi ştii ce face? Se uită după altele.
Bărbatul care îşi aştepta soţia nu a rezistat şi a intrat în camera cealaltă spunând soţiei: “Să nu crezi tot ce spune. Că nu e chiar aşa.” După care a revenind zâmbind.
Coafeza: “E.. Să dea Domnul să nu vă plicitisiţi unu de altul, dar ştiu cum sunt majoritatea bărbaţilor. Că zice ‘ ce frumoasă e aia sau cealaltă’… Dar de mine nu mai zice. O vorbă bună nu auzi de la el. Te trezeşti cu riduri şi rugineşti din cauza eforturilor pe care le faci din datoria de soţie, pentru ce? Pe urmă nici nu se mai uită la tine. Trebuie să îşi facă şi el partea lui. Să muncească, nu să aştepte să primească totul, ca atunci când era băiat la mămica.”
Clienta: “Aşa e. Soţul meu aşteaptă să vin eu să îi încălzesc mâncarea. Şi zice că moare de foame. Nici chiar aşa.”
Coafeza: “Nu trebuie să te neglijezi. Investeşte în tine. De ce să nu se uite soţul la cea de lângă el?”
Am fost câştigat că am fost la frizer. Pe lângă tunsoare m-am ales cu nişte lecţii de viaţă. Doamnelor şi Domnişoarelor, nu uitaţi şi de aspectul fizic. Nu îl neglijaţi. Face parte şi el din datoria de soţie. Îi sunt recunoscător coafezei deşi, din câte am văzut, pledoaria ei nu era altceva decât o mărturie tacită a unui mariaj nefericit: “Pe vremea mea, fetele se căsătoreau la 20 de ani. N-am avut încotro. Dacă aş fi spus că vreau să renunţ (să divorţez), tata mi-ar fi dat în cap”, a mărturisit ea.
Am compătimit-o pentru cuvintele nerostite.








