Dumnezeu nu joacă șah

Cei care au jucat sau vreodată șah știu că pe o tablă de joc regulile sunt fixe: regele merge un singur spațiu, tura merge doar drept, calul sare îl forma literei L, nebunul merge în diagonală ș. ș. m. d.

Astfel că, în funcție de ce știe să facă, fiecare piesă are valoarea ei. Cine ar vrea să piardă regina? Eu unul aș da orice piese de pe tabla de șah ca sa nu pierd regina. Ba chiar și două piese aș fi dispus să pierd. Chiar și toți pionii i-aș da pentru a nu pierde regina. Dacă vreți putem vorbi și despre valoarea celorlalte în ordine descrescătoare până vom ajunge la pioni.

Pionii sunt uneori folositori, alteori parca te și încurcă. Ei merg doar înainte și decât un singur spațiu. De-aia nici nu prea au valoarea. Când un jucător de șah pierde un pion privirea lui rămâne neschimbată în semn de ”ce contează… un pion”. Sau dacă un pion este în pericol nu contează prea mult. Mulți sacrifică pionii pentru a câștiga astfel alte piese mai importante ale adversarului.

Acest pământ este ca o tablă de șah ai căror concurenți sunt Dumnezeu și Satan. Fiecare vrea să rămână cu cât mai multe piese pe tablă, să câștige. Problema este că Dumnezeu nu poate valorifica diferit piesele de șah. El regretă la fel de mult pierderea unul pion cum regretă pierderea reginei. El nu se bucură mai mult pentru un președinte de stat care se pocăiește  decât se bucură pentru un om al străzii, un aurolac. Pentru El, toate piesele au aceeași valoare.  De aceea El nu joacă șah, joacă altceva…un alt joc pe care noi nu îl înțelegem.

Un joc în care deși există reguli fixe și piese diferite, fiecare are valoare infinită. În acest joc, Dumnezeu nu mută forțat piesele de șah: e alegerea lor. E un joc ciudat, atât de ciudat încât noi oamenii nu putem înțelege de ce face Dumnezeu unele mutări. De ce acceptă uneori să piardă piese importante și se luptă atât de mult ca să salveze niște pioni amărâți. E un joc complicat. Oricum s-ar numi nu-i zice șah. Știu doar că-l vom înțelege cândva.