Emotie de 15 septembrie

Nu mai sunt elev… însă mi-aduc aminte cu drag de zilele de 15 septembri, câtă emoție… De fiecare dată era ceva nou care să mă inteseze.

În prima zi de școala…of, prima zi de școala, cine o poate uita? Gâtul îmi stătea îndoit în spate la ghiozdanul pe care în sfârșit îl purtam oficial, ehei primul ghiozdan… a fost portocaliu (chiar și astăzi ar fii la modă). Era plin de emoții și totuși atât de ușor, nici nu-l simțeam.

Apoi în fiecare an așteptam să văd ce profesori noi sau ce materii noi mai vin. De fiecare data mai aveam un coleg nou (uneori eu eram acela).

Apoi la liceu iar a început să mă doară gâtul, știți voi, fetele… în fiecare an veneau fete noi și uite-așa fiecare 15 semptembrie era plin de emoție.

Pentru unii poate nu înseamnă prea mult, dar pentru mine 15 semptembrie va rămâne o zi plină de emoție, chiar dacă nu mai sunt elev.

Pentru cei care încă mai sunteți elevi… bucurațivă de fiecare emoție a unui nou început, de fiecare 15 septembrie.

Iar pentru cei care nu mai sunteți: mai mergeți din când în când la o deschidere de an…la bătrânul liceu, la vechea școală… E frumos să mai retrăiești emoțiile, chiar dacă uneori o părere de rău pentru faptul că nu mai ești elev, te va cuprinde, nu uita: când retrăiești emoția te regăsești în acel moment, în acea clipă… și evident ești iarăși copil, junior, adolescent…

Păstrează mereu în suflet acea emoșie de 15 septembrie…