Grea ‘ntrebare

Scopul nu scuza mijloacele…

Daca era destept…sotul facea un imprumut la banca….si apoi muncea impreuna cu sotia ca sa plateasca creditul…dar e sigur ca acel medicament a facut-o sa traiasca?? Iar acum dupa ce a jefuit banca…parerea mea este ca a facut bine ca a salvat-o, la fel cum zice si dany: scopul scuza mijloacele…asta inseamna sacrificiu, si-a sacrificat cativa ani in inchisoare pt ca ea sa traiasca…si cand va iesi din inchisoare….vor fi din nou impreuna..si ce frumos ce romantic…:X:X:X…din nou impreuna… Asta este un aspect, ca din punc de vedere al celor 10 porunci…nu mai stiu cum e…:-??

daca stam sa criticam,da,sotul a gresit.asa spunem toti daca nu privim in profunzimea problemei.nu vreau sa-l scuz sau sa incerc sa creez acum senzatia ca eu sunt deacord cu furturile daca sunt bine intentionate,nu ,nu sunt deacord,dar de cate ori nu am fost noi in locul farmacistului?de cate ori la usa noastra sau pe strada nu am intalnit astfel de oameni si noi nu le-am dat importanta?si cel putin sotul acelei femei a incercat sa stranga acei bani,desi nu stim cum,dar sunt sigura ca prin sacrificiu.gestul de pe urma arata disperarea lui ca ar putea ramane fara presoana cea mai draga si iubita de el.trebiue sa ne mai gandim si la aspectul ca ea nu mai avea mult de trait fara acele pastile(cateva zile)
cred ca nu trebiue sa punem asa mare pret pe ultimul gest al sotului(pt ca sigur s-au ocupat autoritatile) ci mai bine sa ne gandim ce facem noi”farmacistii”…..

Hmm…asta este considerata o dilema morala de catre lumea psihologica. In anul I de facultate am facut un studiu pe studentii din anul I de la Psihologie pentru a le determina nivelul de dezvoltare(dupa Kohlberg) la care au ajuns si aceasta era una dintre dilemele prezentate.
Si atunci m-am gandit si acum ma gandesc: daca sotul ar fi fost credincios…ar fi apelat la rugaciune sau la ajutorul fratilor in Domnul. Si credinta ar fi facut multe.
Oricum, cred ca acesta este un exemplu de dragoste adevarata. S-a sacrificat pe sine- libertatea sa, pentru ca ea sa traiasca. Numai ca nu stim cum a acceptat ea aceasta jertfa- multumita si recunoscatoare ca va trai sau suparata ca va trai fara el?
Multumim lui Dumnezeu ca jertfa pentru noi a fost facuta, dar nu suntem nevoiti a trai fara EL, caci El, Suprema moralitate, este mai puternic decat moartea si oricare stapanire potrivnica Lui…si acum noi suntem destinati vietii, dar alaturi de El!