Am stat şi am meditat, ce-i drept, câteva minute, la ce am fost şi ce am ajuns. Messenger, hi5 şi facebook. Credeaţi că voi spune ceva rău de ele? Neah, nici gând. Mă fac mai sociabil! Asta fac.
Nu-mi place să o spun, dar eram băiatul care stătea mereu în ultima bancă în clasă şi nu aveam curajul să vorbesc cu nimeni. Recunosc, nu aveam mulţi prieteni. Pentru că nu existau cele 3 reţele magice. Acum, îmi postez id-ul, numărul de telefon, email-ul, adresa, şi multe detalii personale pe net. Sunt generos cu orice străin. Parcă sunt conectat cu toţi şi nimeni nu mi-e străin. De fapt, abia aştept să mai apară străini! Un id nou în listă sau un request nou pe facebook sau hi5. De cei din listă m-am cam plictisit! Am cam epuizat tot ce se putea afla despre ei. Cu un asl i-am secat.
Apoi stau toţi cocoţaţi în lista mea de parcă ar avea ceva de spus. Tot ce e nou la ei e status-ul. Măcar de-ar fi şi el ceva personal, dar sunt doar link-uri. Mi-e şi teamă uneori să le accesez. Nu mă întrebaţi de ce. Bine, recunosc că mă mai anunţă uneori de cum le mai merge în ultima vreme cu DND sau BRB. Cred că e de bine. Pe cei cu Busy nici nu am avut curaj să-i întreb. Sunt aşa de mulţi, că am impresia că e o boală. O fi vreo epidemie. Săracii. Aşa că nu i-am deranjat. I-am lăsat să se refacă.
Câteodată, am impresia că unii m-au uitat, şi nu mai vor să fim prieteni. Aşa că mai dau un mass. Aşa sigur vor pricepe că îmi pasă de ei. Doar că am făcut-o cam des, şi… nu mai ştiu ce să trimit… Am încercat cu cu un link pe youtube cu o piesă de dragoste, am încercat şi cu anecdote sau bancuri, am încercat chiar să le trimit citate inspirate. Nimic! Ce să le mai faci? De fapt, ştii ce? N-am nevoie de nerecunoscători. Eu am încercat! Chiar pot fi un prieten bun pe chat. Dacă intri pe mine, nu îţi dau ignore. Îţi răspund.
Bine, să nu încerci asta în realitate. Că nu merge. M-a salutat astăzi pe stradă un băiat cu părul creţ, înalt. Mi-am dat seama că nu îl cunosc, m-am uitat ciudat la el şi am mers mai departe. Nu vorbesc cu străinii. Să nu îi bagi în seamă. Cine ştie ce au în cap şi ce urmăresc. Pot fi oricine. O fată total necunoscută m-a oprit în drum spre casă şi mi-a zis: “Bună. Ce faci?” Ce ciudată. Normal că nu i-am răspuns. Cred că mai lipsea să mă întrebe câţi ani am şi de unde sunt. Freak!
De când cu mess-u’ sunt mult mai deschis spre nou, şi leg mult mai uşor prietenii. Adio timiditate. Te pot întreba direct dacă ai prieten, fără să roşesc. Dacă îţi plac băieţii timizi, am soluţia: :”> . Ce mai, pot fi eu însumi.
Nu-i aşa că ai vrea deja să-mi dai add? Da, şi eu vreau să fiu prietenul tău! A, vrei id-ul? Stai liniştit, ţi-am dat deja eu add. Dacă accepţi să fim prieteni pe facebook, promit că te voi lăsa să îmi vezi albumele foto, şi te voi ajuta să devii fermier cu FarmVille. E mai greu la început, dar am să continui să te ţin la curent cum îmi merge pe la fermă, ce ouă de gâscă am găsit, pe unde s-a pierdut oaia cea mică şi neagră, ce năbădăi a mai făcut viţelul cel viteaz, şi etc. Super tare frate! Pe hi5 îţi voi lăsa comment-uri câte vrei. Doar să mă anunţi când ai mai pus poze. Abia aştept să te adaug la cei 599 de friends. Ar da bine 600, dar nu asta e ideea. Tu să dai accept, ok?
Anumite costuri pe unele servicii banale din Romania se numesc spor...
Loading ...
