Hobby-urile bunicilor mei

Ieri am fost la bunici. Acolo, la țară, primăvara este mai frumoasă ca aici printre noxe și claxoane. Acel verde crud, combinat cu toate nuanțele vii ale florilor, este  cu mult mai vizibil și parcă nu te mai lasă să pleci. Pe lângă primăvara cu tot alaiul ei de verdeață și frumos, mai era cineva care nu ne-ar fi lăsat să plecăm: bunicii.

Pentru ei, primăvara aceasta este a optzeci și patra.Până mai acum un an, cand mergeam primăvara la țară, mă chemau să-mi arate cloșca cu pui, vaca sau vițelul și se lăudau cu tot felul de realizări gospodărești. La rugămințile familiei mele au renunțat la vacă și la tot ce însemna muncă grea pentru a-și păstra sănătatea. Anul acesta s-au lăudat cu privighetoarea care le cântă de cum răsare luna, cu pomii care au înmugurit, cu liliacul înflorit și cu multe alte lucrări ale lui Dumnezeu.

La vârsta lor viața e plină de greutăți, distanțele sunt parcurse din ce în ce mai încet iar bastonul devine prieten fidel. Cutia cu pastile nu se lasă mai prejos fiindcă nici tensiunea nu scade cu una cu două. Ambiția lor însă, nu este deloc intimidată de ”prietenosul” baston, de genunchii încremeniți de vreme și nici chiar de tensiunea ridicată.

Ambii au câte un hobby care trece peste aceste bariere și chiar peste rugămințile noastre (eu și părinții) de a renunța la ele. Bunicul nu se poate abține de la a săpa iar bunica de la a uda grădina de flori din fața casei. Nici unul, nici altul nu vor să renunțe la aceste hobby-uri. Ieri, la plecare i-am rugat pe fiecare să o lase mai ușor cu munca: pe bunicul l-am sfătuit să nu mai sape iar pe bunica să nu mai care atâta apă la flori. Mi-am dat seama din privirile lor că nu se pot abține. Așa că, i-am îndemnat să se ajute reciproc. Când vine vorba de flori să care și bunicul apă iar când e de săpat, să sape și bunica pentru a termina înainte să înceapă arșița soarelui.

Cu această ocazie le-am îmbogățit vocabularul cu un neologism. Le-am spus că acestea sunt hobby-urile lor. Mi-am dat seama că aceste hobby-uri le face viața mai frumoasă și prin ele se simt utili.

În drumul spre casă m-am gândit la ce-mi place să fac, ce pasiuni am. Cred că mai am timp să-mi mai modelez lista cu hobby-uri. Zic aceasta pentru că mi-am dat seama cât de important este acest aspect al vieții. Am văzut acest lucru la bunicii mei și am realizat influența majoră pe care o are un hobby. Drept urmare vreau să mă gândesc serios la hobby-urile mele. Sunt bune, sunt rele… Știu doar că nu e prea târziu pentru o revizie serioasă . În acest sens cred că am să-mi fac o listă cu actualele hobby-uri bune și rele și am să scriu cum vreau să arate lista mea cu hobby-uri. Așa că am am să păstrez ce e de păstrat și am să arunc ce e de aruncat.

Uneori realizăm prea puțin cât de importante sunt hobby-urile din viața noastră. Marea problemă este că un hobby reprezintă ceea ce îți place să faci și de cele mai multe ori intră neanalizat în viața noastră. A face un lucru doar pentru că îți place să-l faci sau pentru că te face să te simți bine nu înseamnă automat că este un lucru bun. Ideal este să-ți alegi ce-ți place să faci. Gusturile nu se discută dar se educă.