Ieri am fost la bunici. Acolo, la țară, primăvara este mai frumoasă ca aici printre noxe și claxoane. Acel verde crud, combinat cu toate nuanțele vii ale florilor, este cu mult mai vizibil și parcă nu te mai lasă să pleci. Pe lângă primăvara cu tot alaiul ei de verdeață și frumos, mai era cineva care nu ne-ar fi lăsat să plecăm: bunicii. 
Pentru ei, primăvara aceasta este a optzeci și patra.Până mai acum un an, cand mergeam primăvara la țară, mă chemau să-mi arate cloșca cu pui, vaca sau vițelul și se lăudau cu tot felul de realizări gospodărești. La rugămințile familiei mele au renunțat la vacă și la tot ce însemna muncă grea pentru a-și păstra sănătatea. Anul acesta s-au lăudat cu privighetoarea care le cântă de cum răsare luna, cu pomii care au înmugurit, cu liliacul înflorit și cu multe alte lucrări ale lui Dumnezeu.
La vârsta lor viața e plină de greutăți, distanțele sunt parcurse din ce în ce mai încet iar bastonul devine prieten fidel. Cutia cu pastile nu se lasă mai prejos fiindcă nici tensiunea nu scade cu una cu două. Ambiția lor însă, nu este deloc intimidată de ”prietenosul” baston, de genunchii încremeniți de vreme și nici chiar de tensiunea ridicată.
Ambii au câte un hobby care trece peste aceste bariere și chiar peste rugămințile noastre (eu și părinții) de a renunța la ele. Bunicul nu se poate abține de la a săpa iar bunica de la a uda grădina de flori din fața casei. Nici unul, nici altul nu vor să renunțe la aceste hobby-uri. Ieri, la plecare i-am rugat pe fiecare să o lase mai ușor cu munca: pe bunicul l-am sfătuit să nu mai sape iar pe bunica să nu mai care atâta apă la flori. Mi-am dat seama din privirile lor că nu se pot abține. Așa că, i-am îndemnat să se ajute reciproc. Când vine vorba de flori să care și bunicul apă iar când e de săpat, să sape și bunica pentru a termina înainte să înceapă arșița soarelui.
Cu această ocazie le-am îmbogățit vocabularul cu un neologism. Le-am spus că acestea sunt hobby-urile lor. Mi-am dat seama că aceste hobby-uri le face viața mai frumoasă și prin ele se simt utili.
În drumul spre casă m-am gândit la ce-mi place să fac, ce pasiuni am. Cred că mai am timp să-mi mai modelez lista cu hobby-uri. Zic aceasta pentru că mi-am dat seama cât de important este acest aspect al vieții. Am văzut acest lucru la bunicii mei și am realizat influența majoră pe care o are un hobby. Drept urmare vreau să mă gândesc serios la hobby-urile mele. Sunt bune, sunt rele… Știu doar că nu e prea târziu pentru o revizie serioasă . În acest sens cred că am să-mi fac o listă cu actualele hobby-uri bune și rele și am să scriu cum vreau să arate lista mea cu hobby-uri. Așa că am am să păstrez ce e de păstrat și am să arunc ce e de aruncat.
Uneori realizăm prea puțin cât de importante sunt hobby-urile din viața noastră. Marea problemă este că un hobby reprezintă ceea ce îți place să faci și de cele mai multe ori intră neanalizat în viața noastră. A face un lucru doar pentru că îți place să-l faci sau pentru că te face să te simți bine nu înseamnă automat că este un lucru bun. Ideal este să-ți alegi ce-ți place să faci. Gusturile nu se discută dar se educă.
Cu multa placere am lecturat aceasta relatare VIE. Multa sensibilitate si realism. Este povestea unei vieti, normala si fireasca, este tenacitatea omului serios care in ciuda declinului vietii, nu poate renunta la ritmul si obiceiurile mostenite decat cu mare intristare, simtind ca…….nu mai poate. Trist dar adevarat.
foarte tare prezentarea. maine dimineata plec in practica de la faculta si acum parca sunt si mai nerabdatoare sa revad acel verde viu amestecat cu aroma de liliac sau batraneii de pe marginea drumului.
felicitari
f frumos:), insa cred ca pentru bunici acestea sunt mai mult decat hobby-uri, aceste mici activitati cotidiene reprezinta insasi viata lor si nimic nu i-ar face mai fericiti si mai linistiti. Ce se intampla cand ii muti pe bunici din mijlocul lucrurilor atat de dragi lor? Se ofilisec incet ca o floare, asa s-a intamplat si cu bunicii mei de pe tata care au murit destul de tineri, in jurul varstei de 60 de ani. S-au mutat din locul unde traisera o viata ca sa-si urmeze copii, dar eu cred ca mai erau inca in viata daca nu se mutat din locul unde au trait o viata, si mai ales de la casa la bloc. Munca campului si toate animalutele de pe langa casa lungesc zilele bunicilor nsotri si le lumineaza zilele…bineinteles …nu in exces…si sa nu uitam ca munca este o porunca data de Dumnezeu : iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara, cine nu munceste sa nu manance.
Multumesc pentru articol, e atat de placut sa-mi aduc aminte de vacantele lungi de vara petrecute la bunici!:)
Cea mai mare greseala e aceea de a nu mai face nimic cand imbatranesti. Un motiv e ca incepe depresia ; al 2 lea e ca …cu cat mai mult imbatranesti, cu atat mai mult ai nevoie de sport! sedentarismul are un aport major in grabirea si favorizarea unor boli. Sa mananci fara sa consumi caloriile…