E ziua Paștelui. Lumea sărborește ceva. Se vede că e zi de serbare, oamenii fac grătare, se îmbată, au mesele pline. Muzica e în toiul sărbătorii: lăutărească, de dans, de beție. Parcă ar fi revelionul.
La televizor și pe multe panouri apar chipuri de iepuri care mai de care cu dinți mai strălucitori și cu urechi lungi. Au și niște ouă lângă ei. Probabil că și iepurii fac ouă. Sau poate că ei doar le clocesc. Oricum trebuie să fie ceva între ouăle colorate și iepurași.
Am impresia că oamenii sunt mai prietenoși. Se salută mai des și mai consistent. Își spun ceva, dar nu înțeleg prea bine; se termină cu … a înviat. Iar celălalt răspunde: Adevărat a înviat. Despre cine să fie vorba. SMS-urile curg. În aproape fiecare mesaj de urare apare ceva despre acest iepuraș care aduce pace, fericire, lumină și cadouri. Urarea cea mai folosită este: paște fericit. Dar cine să pască? Oamenii nu pasc; poate că este vorba de iepuraș. Da, iepurasul e. Trebuiă că fiecare își țin la curent prietenii despre stare iepurașului. Dar de unde știu ei că el este fericit?
Oamenii ciocnesc ouă colorate. Va să zică ouăle sunt elementul sărbătorii? Dar dacă ele sunt doar niște daruri ale ierpurașului. Da! asta e. Iepurașul cel bun a adus ouă colorate. Pentru el se bucură toți oamenii. În cinstea lui mănâncă și se îmbată. El e personajul principal. A, și tot el trebuie să fi înviat.
Toate aceste gânduri îmi vin în minte în timp ce mă pregătesc să trec strada. Lângă mine este o bătrână. Mă ofer să o ajut să traverseze. Îmi întinde brațul. În cealată mână are o umbrelă. Îi zâmbesc respectuos în timp ce păsim încet pe trecerea de pietoni, apoi îi spun: ”Iepurașul a înviat!” Cu același zâmbet aștept să-mi spună „adevărat a-nviat”. Dar, femeia își trage brusc mâna, îmi aruncă o privire rece și-mi zice aproape strigând: ”Hristos a-nviat”. Lovește cu vârful umbrelei în asfalt. Toată lumea se uită la noi. Nu mai scot un cuvânt. Cu capul plecat o acompaniez până de partea cealaltă a străzii.
Acolo îi explic că nici prin minte nu mi-a trecut că învierea lui Hristos poate fi sărbătorită cu beție și cu muzică lăurească. Și îi cer scuze, dar o asigur că în aceste zile, în top nu este Hristos ci iepurașul. Eu am crezut că despre el este vorba. Dacă ar fi fost despre Hristos altfel ar fi stat lucrurile. Femeia îmi explică scurt: „S-a stricat lumea, nu mai e duhovnicească” În gândul meu: S-o fi stricat, nu s-o fi stricat, dar sărbătoarea asta nu mai are nicio legătură cu învierea Mântuitorului.
Nu doresc să mai fac încă o gafă și îi urez simplu: „Sărbători Fericite!”. Îmi răspunde cu aceleași cuvinte și se îndepărtează încet. Eu mă tot gândesc, și îmi pare rău că n-am întrebat-o pe bătrână: ce rol joacă iepurele în toate această sărbătoare a învierii Mântuitorului. Dar ouăle colorate și împestrițate?








