Jurnalul lui EGO pocăitu’

 Dragă Jurnal,

Niciodată nu m-aş fi gândit că mă iubesc atât de mult… Bineînţeles.. mă lupt să dau credit şi să mă plec înaintea celor influenţi şi puternici măcar pe faţă, dar mă învârt încă în epoca:  “Tu ştii cine sunt eu, bă? EUL!”  Dar mai am momentele mele de slăbiciune, când dau peste Isus şi nu ştiu de ce.. dar e expert în a face oamenii să se simtă stânjeniţi. Şi apoi Îl aud, iar începe:

Ferice de cei blânzi, umili, săraci cu Duhul, că ei …

Că ei, ce? sunt fraieri. Ooups.. scuze. Nu trebuia să zic asta de faţă cu Tine. Hai să Îţi zic EU, cum stau lucrurile în zilele astea. Lasă-l pe nenea EGO să predice puţin:

Ferice de cei ce ştiu să dea din coate, căci ei vor trăi bine

Ferice de cei ce protestează şi se plâng, căci vor obţine în cele din urmă ceea ce doresc

Ferice de cei blazaţi, căci ei nu vor fi niciodată stresaţi din cauza vinovăţiei lor.

Ferice de cei şmecheri, căci ei vor ajunge întotdeauna acolo unde şi-au propus.

Ferice de cei descurcăreţi în această lume, căci ei vor fi întotdeauna cu un pas înaintea altora.

Ferice de cei care creează întotdeauna probleme, căci ei îi vor face pe cei din jur să-i bage în seamă.

        Doamne, trebuie să mă înţelegi. Sunt atâtea EU-ri în jurul meu dornice de afişare ostentativă.  Vreau să fiu şi eu ieşit din comun, să sparg tiparele.

Vrei să fii anormal? Atunci fii anormal de normal.. aşa cum am fost Eu. Iată de ce Eu am fost atât de diferit:

Oricare va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi, să vă fie rob. Matei 20:28

Nu fiţi egoişti, scopul vieţii voastre să nu fie acela de a produce o impresie bună asupra altora. Fiţi smeriţi, având despre alţii o părere mai bună decât despre voi înşivă. Nu vă gândiţi tot timpul doar la treburile voastre, ci interesaţi-vă şi de alţii şi de ce fac ei.” (Filipeni 2:3-5 după adaptarea trad. Living Bible)

Doamne, să nu mă înţelegi greşit. Nu vreau să renunţ de tot la Dumnezeu. Nici nu Te pot lăsa să te apropii prea mult de mine, căci nu mă mai simt în siguranţă. Pentru “mine” investiţii cât mai mari, pentru Tine, mâna întinsă, ca să-mi dai.

“Aş vrea să cumpăr creştinism în valoare de zece cenţi; nu mai mult ca să nu-mi deranjeze obiceiurile şi să nu-mi schimbe viaţa. Nu vreau acel creştinism care să mă facă să iubesc ţiganul de alături sau copii vecinului care se înjură sub geamul meu de dimineaţă până seara. Doar puţintel creştinism. Vreau extaz, dar nu transformare, vreau căldurică spirituală, dar nu cenuşa păcăţelelor mele favorite. Vreau o jumătate de kilogram de creştinism, să-l pot consuma când anturajul nu este cu ochii pe mine. ” Wilbur Rees

Cam atât pentru acum Jurnalule, că mai am de făcut şi altele “pentru mine”…