La gradinita mi se spuneau povesti horror

null

Ce titlu… bun pentru un jurnal tv, nu ? Ce-ar mai comenta lumea, ce grădiniță este aia domn’le unde li se spun copiilor povești de groază. Este strigător la cer.

Oricum, credeți sau nu, mie când eram la grădiniță mi se spuneau povești horror. Nu multe dar în de’ajuns pentru mintea mea de copil de atunci. Cel puțin una mi-o mai amintesc și acum.

Să v-o spun ? E, hai că voi sunteți mari acum și n-ar mai fii probleme, cu toate că e marcant să îți imaginezi (că asta face omul când aude o poveste) niște capete tăiate din care curge sânge, care stau cu ochii deschiși și cu un zâmbet larg…sânge pe pereți,  aoleo, gata …mă opresc.

Dar stați așa, cred că și voi știți povestea. Se numește: Capra cu trei iezi. Și voua v-au spus-o la grădiniță, sau vă plăcea s-o ascultați seara la culcare, nu ?

Dacă nu credeți că este o poveste de groază am să vă dau câteva citate din povestea Capra cu trei iezi și vă rog să va imaginați scenele în timp ce le citiți.

“Însă cel mare se dă după ușă și – să tragă, să nu tragă? – în sfârșit, trage zăvorul… Când, iacă!… ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?… căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Și, nici una, nici două, haț ! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi se linge frumușel pe bot și începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr.”

“Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că radeau, pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum.”

“Când jălea el (iedul cel mic) așa, iaca și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjiți, în ferești.
- Dragii mămucuței, dragi! Cum așteaptă ei cu bucurie și-mi râd înainte când mă văd!
Băieții mamei, băieți,
Fumușei și cucuieți!”

Ei, cum ți se pare… și acum am o întrebare pentru tine. Ai spune o asemenea poveste copilașului tău ?

De ce este nevoie să îți pui această problemă ? Pentru că așa mic cum este, copilul asimilează fără să vrea acele scene de violență iar apoi când va fi mai mare , a da cu pumnul i se va părea ceva prea normal pe langă rătatea lupului. Acele scene din mintea lui nu i le poți șterge cu nimic, vor rămâne acolo și se vor aduna la celelalte pe care le vede la desene.

De le Capra cu trei iezi încoace, din ce în ce mai mult mințile copiilor sunt alimentate cu astfel de povesți , desene animate, etc. Iar lumea se întreba de ce de la generație la generație copii sunt mai neascultători și obrasnici și oamenii devin mai răi.

Voi nu credeți că la această bagubă a contribuit și Capra cu trei iezi, și desenele animate, și toate lucrurile violente și horror cu care copii intră în contact ?