Mântuirea este prin fapte

Amin. Sa trecem la fapte, dintre care prima si cea mai importanta pentru aparitia celorlalte, este Credinta. Bine gandit, frumos spus. Poate ai putea sa incerci si intr-o biserica, de la amvon.

Nu va contrazic pentru ca inteleg ce vreti sa transmiteti prin acest articol, nu sunt insa de acord cu afirmatia ‘intr-un “anumit tip” de biserica’. Nu incercati sa generalizati(e doar un sfat); nu lasati ca in inima dumneavoastra sa se dezvolte “resentimente” pentru ca nu va face bine dvs in primul rand; chiar daca nu sunteti de acord cu unele lucruri, nu lasasti ca acele lucruri sa ‘rodeasca’ si sa ‘creasca’ in asa fel in cat sa acopere lucrurile bune, lucrurile placute.

Inca o data, e buna idea pe care vreti sa o transmiteti, insa ea trebuie dezvoltata si argumentata, pentru ca in statdiul acesta este interpretabila .

Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze.
IanFrank

Am folosit “anumit tip” de biserica și cu amvonul, mai mult ca pe o notă tragico-comică, pentru că știu că există biserici care sustin că mantuirea este doar prin credință. Ceea ce este neadevărat. Mântuirea este si prin credință și prin fapte.

Sunt gata să-ti raspund si altor întrebări dacă mai ai. Mulțumesc pentru aprecierea ta.

Cred că mântuirea e doar prin Isus sau cum ai spus şi tu – să crezi(în Isus). Faptele nu te mântuie deloc, ele sunt doar o urmare a faptului ca eşti salvat!

In primul rand apostolul Paul in epistola sa catre Efeseni spune in felul urmator. Efeseni 2: 1-10 Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii vazduhului, a duhului care lucrează acumîn fiii neascultări. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti când făceam voile firi pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare pentru dragostea cu care ne-a iubit măcar că eram morţi în greşalele noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos, ( prin har sunteţi mîntuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti în Hristos Isus, ca să arete în viacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă. şi acesta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.

Deci apostolul arată clar şi rapicat păcătoşenia nostră a tuturor, în aldoilea rând arata de unde vine mântuirea nostră. Arată ce ea e prin credinţă. Spune clar, credinţa e darul lui Dumnezeu pentru păcătos. Suntem mântuiţi prin har şi nu prin fapte. da faptele acupă şi ele un rol destul de important dar nici decum în mântuire. mântuirea nu o poţi dobândi în nici un fel, omului îi este imposibil să se mântuiască, ci mântuirea este dăruită de Dumnezeu păcătosului după buna lui plăcere şi prin HAR. noi suntem justificaţi înaintea Dumnezeului de trei ori sfânt prin Hristos, prin credinţa pe care o primim tot de la EL. faptele sunt o umrare fiorescă, normală a justificări, fapte pe care tot Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte pentru a umbla noi în ele. Nu uitaţi vărog sloganele reformei protestante SOLA SCRIPTURA, SOLA GRATIA , SOLA FIDE.

Nu cred ca Alex Badea vrea sa combata Sfanta Scriptura prin aceasta postare, ci vrea sa sa ne indemne sa trecem si la fapte,…
poate ca nu e cel mai potrivit titlu, pentru ca unii se pot poticnii in el, insa este unul care atrage privirea… anyway…
dupa cum am mai spus…subiectul trebuie putin dezbatut, ca sa vedem opinia fiecaruia, si sa vedem desigur opinia lui Alex Badea si apoi sa tragem niste concluzii

Cu respect,
IanFrank

Întreg raționamentul tău, Alex, se bazează pe faptul că ai numit verbul „a crede”, faptă. Nu este corect să dăm sinonime verbelor prin substantive. Dacă mergem pe acest tipar sugerat de tine, înseamnă că și a vedea, a cunoaște, a mirosi, a elucida, a gîndi, a empatiza, toate-s fapte. Nu toate verbele pot fi clasificate ca fiind fapte.

Romani 11:6 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

Romani 3:20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Galateni 2:16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

Galateni 3:2 prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

Efeseni 2:9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Tit 3:5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt

Iacov 2:24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Acest ultim verset spune clar că este nevoie de fapte pentru a fi socotit neprihănit, dar nu pentru a fi mîntuit, prin urmare nu poate fi un argument în favoarea articolului, deși am încercat să aduc în vedere mai multe texte biblice. După cum observi, Biblia nu pune nicăieri semnul egal între „a crede” și „faptă”, prin urmare nici noi nu putem face acest lucru.

Alex, pentru viitor, să aduci texte argumentative din Scriptură atunci cînd tratezi subiecte de importanță atît de mare, cum e mîntuirea sufletului (cel mai important subiect al Scripturii, de altfel) și să nu mai pui ecran texte atît de ambigue ce pot duce la rătăcirea multora care nu cunosc Cuvîntul lui Dumnezeu. Ți-am înțeles motivația și scopul tău, am înțeles că ai sugerat că pentru mîntuire este nevoie de fapte (mi-am amintit cum zice Alin Cristea: Isus n-a murit ca noi să ne scobim în nas), însă ai lăsat articolul suspendat. Ce ai scris acolo e mai mult învățătură tipic ortodoxă. Cine nu știe cum să ajungă la mîntuire și îți citește articolul ce-o să înțeleagă? Că mîntuirea este prin fapte, și el tre’ să facă fapte pentru a fi mîntuit.

Să fim raționali atît cu mintea cît și cu inima cînd scriem.

[...]  Ce înseamnă să ai o credinţă vie? Mântuirea este prin fapte   Un nou mod de a umbla prin credinţă: şoctâc-şoctâc   Care este diferenţa dintre [...]

Cine are minte de priceput să priceapă…

…și cine nu pricepe să se întoarcă la Scriptură, nu la vorbele oamenilor.

Aici Alin Cristea

Spusa mea corectă e: Hristos n-a murim pentru că ne scobim în nas (adică nu pentru lucruri mici, ci pentru păcate).

Dragilor. in ziua de azi cand adevarul a devenit ceva relativ pentru lume, nu trebuie sa permitem in biserica ambiguitati de genu. Apostoli nu faceau nici ce-l mai rabat de la adevar, la fel au procedat si reformatori protestanti care au redescoperit in scripturi prin harul lui Dumnezeu mareata doctrina a mantuiri prin credinta SOLA FIDE. Avem un adevar care este amsolut, pai atunci sa fie adevar si sa aruncam afara dintre noi erezi precum MANTUIREA PRIN FAPTE, altfel ne intorcem de unde au plecat inaintasi nostri in sec XVI, teologia romano-catolica, care spune exact asa cum spune si Alex Badea, mantuirea este prin fapte. Pe cand teologia protestanta spune foarte frumos si clar : Sola gratia (“Numai prin har”), Sola fide (“Numai prin credinţă”), Sola scriptura (“Numai prin Scriptură”), Solo Christo, (“numai prin Cristos”), Soli Deo Gloria (“Glorie numai lui Dumnezeu”).

@rev claurarau, nu cred ca ai inteles ce am scri in articol. Eu nu suntin că mântuirea este prin fapte. Eu cred că mântuirea este prin harul acceptat de om. Faptele sunt doar roadele. Corect ?

Bine zice badea Badea Alex ca doar toate religiile lumii spun ca te mantuiesti prin anumite fapte,ritualuri etc. Iata ca si crestinismul e o religie ca lumea : faci anumite lucruri bune si atunci Dumnezeu e obligat sa ofere tortul gras pentru vasnicul crestin plin de merite in lupta lui pentru mantuire.Dar slava Domnului ca mantuirea a fost platita atat de scump ca orice fapta personala ar fi nimica in comparatie cu pretul infinit de mare ”căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

pai eu credeam ca mintuirea este in credinta. nu asa spune cristos? acuma tu vrei sa faci metafore cu cuvinte ca sa ce? nu inteleg rostul. ai alt mesaj?

aaaaaaaa…alt blog cu moderare…bai fratilor, de ce va e frica? nu va inteleg…

Stefan, toate religiile lumi au nevoie de fapte pt al îmbuna pe dumnezeul lor. Crestinii fac fapte bune nu pentru a-L îmbuna pe Dumnezeu ci acele faote bune sunt reactiva harului primit de om. Stiu că sunt multi care suntin că mântuirea este prin fapte. Pt ei am scris acest articol. Să înteleagă credința ca pe o faptă fără de care nu pot fi mantuiti.

Dar stiu că te-a iritat titlul. Apreciez că ai lăsat un comentariu la titlu. Astept totusi să pricepi si ce am scris in articol si sa lasi si un comentariu la articol. Ms

PCH, nu am alt mesaj. Mesajul meu este acelasi: Mântuirea este prin har, prin credință. Dar am exprimat in alte cuvinte acest mesaj pentru cei care cred că mântuirea este prin fapte; și crede-mă că sunt mulțin din aceștia. Păcat că ei nu au comentat. S-au găsit doar oameni ca tine frustrați de titlu și gata să-și apere credința despre ”numai harul”.

da, sunt frustrat de titlu – pt ca induce alta idee decit cea adevarata. pina la urma se poate considera ca este fapta si facutul, si ginditul, si crezutul, si vazutul etc, insa pt o intelegere corecta fapta este doar facutul, si credinta este crezutul. sunt absolut deacord ca adevarata credinta intotdeauna te va duce la fapte, insa exceptii pot exista; exceptii care au dobindit mintuirea fara fapte – de ex hotul de pe cruce pe care l-a mintuit cristos – ala n-a avut timp de fapte. asa ca mie imi pare ca titlul si discursul tau este gresit nu neaparat pt ca ar promova o idee gresita ci pt ca este ambiguu si lasa loc de interpretare intr-o problema in care lucrurile sunt f bine explicate de laorigini. imi pare ca discursul tau nu aduce explicatii si indoiala – asta e motivul pt care cred ca e nepotrivit.
in tiltu spui: “Mântuirea este prin fapte” iar la comentariul lui rev claurarau spui: “Eu nu suntin că mântuirea este prin fapte”. o asemenea contradictie evidenta, chiar daca nu este una de credinta ci doar de exprimare, este o contradictie care trebuie rezolvata pt ca cititorul s-ar putea sa inteleaga complet aiurea – si atunci scopul intregului articol nu este unul de “zidire” ci de “darimare” prin indoiala asupra mesajului.

“@rev claurarau, nu cred ca ai inteles ce am scri in articol. Eu nu suntin că mântuirea este prin fapte. Eu cred că mântuirea este prin harul acceptat de om. Faptele sunt doar roadele. Corect ?”
Total gresit Alex. Mantuirea este prin har, dar mantuirea nu are nevoie de aceptul omului. Omul este mantuit datorita alegeri suverane facute de Dumnezeu Tatal inainte de intemeierea lumi comform Efeseni cap 1. Iar aceptarea din partea omului vine in urma regenerari facute de Dumnezeu Duhul Sfant in inima pacatosului. Da omul acepta, dar doar dupa ce este adus la viata de Duhul Sfant.

Deci tu zici ca omul doar trebuie sa accepte si gata. Dupa aceea poate să facă ce-l taie capul că e mantuit, nu ?

oh sarnanul armenian. Nu mai, eu vorbeam acol doar despre actul mantuiri, exact cum spuneai si tu: “Eu cred că mântuirea este prin harul acceptat de om”. Iar eu iti explicam ca lucrurile nu stau asa. ci ca mantuirea nu tine de vointa omului, o vointa robita de pacat, ci de alegerea suverana a lui Dumnezeu, ce se intampla dupa actul mantuiri este cu totul alta poveste si se numeste Pastrarea Sfintilor in Har, care spune ca Dumnezeu este acela care ne pastreaza in legamant si ca El si ca tot El garanteaza ca nimeni si nimic nu ne poate scoate din har. Sincer eu nu cred in expresia “one time save always saved”. adica nu cred ca poti face cea ce te taie capul dupa mantuire, dar nici nu cred in pierderea mantuiri. Daca tu imi spui ca esti mantuit si duci o viata de pacat am mari semne de intrebare in legatura cu regenerarea ta si cu mantuirea. Intotdeuna o mantuire autentica este insotita de o schimbare autentica, nu poate fi una fara alta.

Problema ta este ca nu ai nici un argument biblic pentru : “one time save always saved” .
Iar daca tu imi spui că mântuirea nu tine de alegerea omului e clar ca nu ai citit Biblia in viața ta.

mai nu stiu cine a citit sau cine nu a citit Biblia dintre noi doi. Dar sunt 100% sigur ca tu nu ai inteleso. Dar oricum so luam de la inceput. Dumnezeu a creat cerurile si pamantul. Iar dupa acesta a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. Dar omul sa razvratit impotriva lui Dumnezeu si pacatuit. Iar pacatul a patruns in inima omului si a pervertit toate ungherele inimi, ca urmare de la cadere omul este depravat total. Apostolul Paul spune in romani: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.
Si la fel spune si Domnul Isus in Ev Ioan 5:40  Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! ba mai mult. 6:44  Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Deci atat apostolul Paul cat si Donul Hristos spune acelasi lucru. Pacatosul nu vrea si nu poate sa vina la Dumnezeu. Despre acest lucru au vorit in cor si reformatori protestanti Martin Luther Jon Calvin, Zwingli. Martin Luther chear are o carte care se numeste ROBIA VOINTEI. Despre acest lucru scrie si Calvin in INSTITUTELE RELIGIEI CRESTINE.
Ca urmare Dumnezeu inainte de intemeierea lumi comform efesei cap 1 a facut o alegere, in care a ales din intreaga lume un anumit grup de oameni spre mantuire. Textul ne spune si bazele alegeri lui Dumnezeu. buna plăcere a voiei Sale. nu credinta noastra, nu faptele bune ci doar buna placere a voiei Sale. Mai mult in Romani 9 Paul ne spune ca pe unul la iubit si la ales si pe celalt la urat si la respins. Si acesta inainte ca cei doi sa se fi nascut sa faca binele sau raul. Si aici Paul pune o intrebare destul de dura. Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu?
Si raspunde pe masura: Nici de cum! Căci El i-a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va place să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va place să Mă îndur.” Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. Si mai departe spune: Dar, mai de grabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru peire; şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
Iar despre neputinta pierderi mantuiri Apostolul Paul spune: 2 Timothy 2:13  Dacă Suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur. Chiar daca noi am fi necredinciosi legamantului EL ramane credincios si il onoreaza.
Mai mult Domnul Isus spune in Ioan 10:27  Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
Iar in 6:38 spune:  căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
Iar in rugaciunea de mare preot Isus spune :Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
Mai mult apostolul Paul cand priveste la mantuire o vede ca si incheiata: Şi pe aceia pe care i-a Hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
Si in efeseni spune : 1:13  Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit.
Cred ca textele citate sunt sufiecinte pentru a demonstra ca Dumnezeu este cel ce nu tine in har si in mantuire si astfel nimeni si nimic nu ne poate trege din mana Sa. Daca mantuirea era a nostra da o puteam pierde, dar pentru ca mantuirea este a Domnului Dumnezeului nostru nu se poate pierde pentru ca EL este cel ce o pastreaza pentru noi.
SOLI DEO GLORIA.

Daca tu sustii ca Dumnezeu a ales din intreaga lume un anumit grup de oameni spre mantuire, de la intemeierea lumii, este 100% sigur că tu crezi intr-un Dumnezeu nedrept. Daca eu nu fac parte din grupul ala voi fi pierit pt totdeauna, nu ?

Eu iti dau un text care s-ar putea sa te faca sa intelegi corect textele tale argumentative. Fii atent: Ioan 1:12 … Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu; Deci cui ? celor alesi, celor pusi deoparte.. nu celor ce-l primesc si cred in Numele Lui. da ? I-a obligat ? NU. le-a dat dreptul (voie) să se faca copii ai Lui.

Oricum teologia ta mi se pare destul de comica. Am sa scriu un articol cu titlul: Mântuit fară să vreau.

E tare comic nu. Tu nu poti alege daca vrei sau nu sa fii mantuit. Toate vocile profetilor care spun: pocăieste-te sunt in zadar, toate chemările lui Isus la pocăință sunt in zadar.

Auzi, tu stii daca faci parte din grupul acela ? Daca nu faci .. la ce mai traiesti pe pământul asta ?

problema ta alex este ca nu ai o baza la teologia ta. Te rog insistent ea o carte de Teologie Sistematica, eu iti recomand in limba Romana Teologie SIstematica de Wayne Grudem. Si citeste in special capitolul despre depravarea umana. Pe urma iti recomand sa citesti se gaseste acum si in romana Robia Vointei scrisa de Martin Luther, reformatorul german. cred ca daca vei intelege corect acesta doctrina vei incepe sa intelegi in mod corect si restul. Dar daca nu vei intelege acesta doctrina nai cum sa intelegi ce incerc eu sati explic. Ma rog bunului Dumnezeu sati faca parte de lumina Sa si Duhul Sfant sa iti deschida ochi sa intelegi maretele adevaruri care au intor Europa sec XVII cu josul in jos si cu sus in sus in timpul maretei lucrari de reformare a biserici facute de Dumnezeu prin reformatori protestanti, cu toate ca si eu au fost oameni ca noi, adica pacatosi si plin de greseli ca fiecare dintre noi.

alex badea
mie imi pare ca ai o intelegere f “rebela” asupra bibliei. iar intrebarea ta din final este complet irelevanta pt subiectul in discutie, cu ea poti puncta eventual la impresia artistica, insa daca te gindesti 1 min la ce ai intrebat defapt este imposibil sa nu realizezi absurdul.

Zi-mi tu absurdul ? Eu am citat acea intrebare tocmai ca sa exprim ceea ce vreau sa exprim: că prin credinta vom face fapte fara un scop anume. fapte care vin din harul primit. aceste fapte sunt o urmare a credintei.

@rev claurarau. ms mult pt sfatul tau. Este adevarat ca inca nu am facut cursul de teologie sistematica. La anul il fac. Dar imi dau seama ca nu ai mai avut nici un argument biblic. Nici n-ai cum. Biblia nu sustine nicaieri acea abearatie teologica conform căreia Dumnezeu a prestabilit un grup de mântuiți. Si daca chiar crezi cu taria ideea asta in cel mai bun caz acel grup ar fi compus din poporul evreu. Dumnezeu a ales un popor. Deci tu daca esti roman… adio. Insa Pavel lamureste acest lucru, El spune că mântuirea este pentru cel care crede, nu pentru cel care a fost ales.

As vrea sa iti recomand si eu o carte de Teologie. Este vorba de Biblie. A aparut si in romaneste in mai multe traduceri. Citeste-o cu atentie !

pai este absurd sa invoci ca motiv pt necredinta faptul ca nu esti in “grupul mintuitilor” din moment ce nimeni vreodata nu poate sti chestia asta decit la sfirsit. deci: nu poate fi un motiv pt ca nu stii cum sta treaba defapt.

si daca faptele sunt urmarea credintei, cum vine minituirea prin fapte? e ca si cum nu vezi padurea de copaci.
citatele pe care le-a dat rev claurarau exista in biblie, si pot fi interpretate exact asa cum a ascris si el – cel putin eu asa le interpretez. la fel exista si cele pe care le-ai dat tu – deci, in mintea mea – avem o aparenta contradictie care trebuie rezolvata cu putina judecata, in nici un caz doar prin simplu fapt sa credem unele si pe celelalte le respingem ca nu ne convin.
iar nu sunt deacord cu: “Daca tu sustii ca Dumnezeu a ales din intreaga lume un anumit grup de oameni spre mantuire, de la intemeierea lumii, este 100% sigur că tu crezi intr-un Dumnezeu nedrept. Daca eu nu fac parte din grupul ala voi fi pierit pt totdeauna, nu ?” pe ce baza judecam noi, oamenii, daca dumnezeu este drept sau nedrept daca face ceva? in baza carei logici sau caror legi? legile omenesti? adica daca dumnezeu nu judeca lucrurile cum le-am judeca noi, oamenii, conform legilor noastre, atunci rezulta ca dumnezeu e nedrept! asa e?

asta e ca celebra prostie, draga tuturor ateilor si necombatuta indeajuns de biserica crestina – oricare ar fi ea – : daca dumnezeu permite imense atrocitati impotriva umanitatii pe pamint fara sa intervina inseamna ca el nu exista. adica, daca dumnezeu nu actioneaza exact cum s-ar astepta omul intr-o asemenea situatie, rezulta ca el nu exista. nici nu se ia in considerare ca poate logica si judecata lui dumnezeu pot fi complet diferite de cele ale omului, pt ca, prin definitie, daca un dumnezeu ar exista, atunci el ar trebui sa fie infinit mai intelept decit omul; ca urmare si logica si motivele dupa care ar judeca lucrurile ar fi complet altele decit cele ale omului.

PCH, ar fi multe de comentat la cele spune de tine. As vrea sa comentez doar asupra unui aspect. Deci noi nu stim daca facem sau nu parte din acel grup. Va să zica e o loterie, o surpriza. Nu-l judec pe Dumnezeu ci imaginea deformata pe care o ai tu despre El. Înainte de toate Dumnezeu este dragoste. El ar vrea sa ne mântuiasca pe toti. Dar nu poate asta din cauza noastra. Din cauza necredintei noastre, din cauza faptelor noastre.

Isus spune: Veniti la mine TOTI cei truditi si impovarati, ORICINE va bea din apa aceasta, fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea pentru ca ORICINE crede in El sa nu piara ci sa aiba viața vesnica.

Biblia are atâtea dovezi ca oricine poat fi mântuit. Cum rezolvi asta ? Nu ti se pare ca pacatuiesti limitandu-l pe Dumnezeu doar la un singur grup ales mai dinainte ? Crezi ca sângele lui nu este deajuns pentru orice om ? Nu au toti sanse egale ? Biblia spune: Cine va crede si se va boteza va fi mantuit. E destul de clar, nu ?

eu ma mir de ce tu consideri incompatibile ambele situatii? eu nu stiu care e adevarul – eu doar pot specula fiind insa constient si invocind intotdeauna indoiala asupra celor spuse de mine. eu nu sunt detinatorul adevarului absolut, doar imi dau cu parerea ca “s-ar putea” nu ca “asa este!”
insa revin: si cele scrise de rev “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis” si cele scrise de tine cu credinta si pocainta care mintuie – sunt ambele destul de clare in biblie. de ce sa credem canu ar putea fi amindoua simultan adevarate? ba tocmai asta ar fi ceva specific unui zeu: sa faca posibil ceea ce omului ii pare absurd. de ce situatia in care zeul care isi alege slujitorii daruindu-le harul conform propriei vointe (care poate parea complet arbitrara muritorului) ar fi incompatibila cu situatia in care slujitorul ales pentru har are macar minusculul merit ca a fost putin mai aproape de divinitate – fie printr-o curatenie sufleteasca fie printr-o sensibilitate fata de mesajul zeului – calitati straine celorlalti care nu au fost alesi?
atentie – eu nu stiu daca ce spun eu este chiar asa – este doar o speculatie, insa mecanismele mintuirii ar putea fi atit de deasupra puterii noastre de cunoastere incit nu le vom putea vreodata cunoaste si intelege pe deplin. poate din cauza asta gasim lucruri greu de cuprins cu mintea noastra in mesajele lui dumnezeu.
eu atit stiu: tot ceea ce au pot face pt propria-mi mintuire este credinta, si las in seama lui dumnezeu grija daca ma va fi ales de la inceputul timpurilor sau nu – pt ca eu oricum nu pot afla, deci ar fi cumva irelevant pt situatia mea.

E bine să te bazezi pe credinta ta. Căci cel neprihanit va trăi prin credinta lui. Dar eu cred că poti face si tu ceva. Uite, Pavel a făcut: ”M-am luptat lupta cea bună a credinței”. Asta nu te face să crezi că nu este vorba de un grup prestabilit.

Uite, eu nu sunt deacord cu ideea că exista un grup de alesi de la facerea lumii si doar aceia vor fi mantuiti. Eu nu aș mai putea lupta lupta credinței pentru că mântuirea mi s-ar parea un joc de noroc. Eu cred că Dumnezeu ne vrea pe toti în rai. El ne iubeste pe fiecare în egală măsura. Toți suntem copiii Lui prin harul sau arătat nouă tuturor. Marii reformatori tocmai asta au venit sa spună. Că Dumnezeu ne mântuieste pe toți, toți cei care cred în El. Nu doar un grup aparte. Acum, judeca si tu, vezi ce zice si Biblia și i-a o decizie pentru viața ta.

O intrebare personala: Cum te simți, cum trăiești știind că s-ar putea să nu fii mântuit oricât de mult l-ai iubii pe Mântuitorul ? Cum te descurci fără sigurața mântuirii în Hristos ?

masura iubirii noastre pt mintuitor nu o judecam noi, oamenii, ci dumnezeu. teoretic, ceea ce noi consideram a fi indeajuns, el poate considera insuficient – si noi nu putem comenta nimic aici, pt ca asta este conditia noastra, a oamenilor. asta ar trebui pt noi sa fie si un exercitiu de umilinta si de constientizare a propriei noastre dimensiuni infime fata de dumnezeu.
siguranta mintuirii? nu e cam arogant? nu prea cred in siguranta mintuirii – cred in lupta permanenta pt mintuire. insa in lupta noastra pt mintuire principalul aliat este insusi dumnezeu, pt ca fara el noi nu am avea singuri puterea sa trecem peste ce ni se pregateste in viitor. daca pe cristos l-au rastignit, noi trebuie sa ne asteptam la tratamente mai usoare? oare tuturor martirilor din istorie, care au fost crucificati, taiati, arsi, aruncati la animale – le-a fost usor? oare nu tocmai prin gratia divina au trecut peste acestea? eu nu-mi fac probleme pt judecata lui dumnezeu – pt ca stiu ca va fi dreapta, si daca merit harul divin cu siguranta il voi primi. ce tine de mine este propria credinta.

Alex, hai ca incerc sa iti mai raspund o data, dar te rog din inima fi atent la ce iti spus si gandeste si cugeta sincer si serios la ce iti spun.
Omul a fost creat de Dumnezeu in gradina Edenului ca o fiinta buna si pura dar nu perfeta pt ca doar Dumnezeu e perfect. Omul ne ascultand de porunca lui Dumnezeu sa razvratit inpotriva lui Dumnezeu si a pacatuit, iar in acea clipa omul care era format din doua entitati cea fizica trupul si cea spirituala sufletul, a murit din punct de vedere spiritual dupa cuvantul Domnului, si bine inteles ca si fizic dar intrun mod mai lent pe care il experimentam si noi azi. Adam si Eva acolo in Eden in sensul spiritual au murit, si tot ce era bun inainte in ei sa pervertit si a devenit rau, pacatul a pus stapanire pe ei, Chipul lui Dumnezeu din ei sa deformat si sa pervertit, omul in toata fiinta lui apartinea raului si intunericului. Si aceasta natura am mostenito si noi de la parintele nostru Adam. si morti fiind, rai fiind, am iubit intunerecul si nu am iesit la lumina ca sa nu se vada natura noastra urata si hidoasa. Si pentru ca noi eram morti, si pentru ca morti fiind nu puteam face nimic sa ne schimbam, si pentru ca Dumnezeu e de trei ori sfant, noi nu puteam sta in prezenta lui in starea noastra pt ca sfintenia Lui ne-ar mistui intr-o clipeala, si repet morti fiind noi nu puteam face nimic sa iesim din aceasta stare. De acea a fost nevoie ca Dumnezeu sa faca ceva ce sa ne scoata din starea aceasta, dar pretul era atat de mare incat numai Dumnezeu putea sa-l plateasca. Adam a fost responsabil de pacatul Lui, si aceasta responsabilitate ne-a fost transmisa si noua genetic impreuna cu pacatul.
Acestia suntem noi toti omeni, de la Papa de la Roma pana la cel mai crud criminal, nu este nici o desebire intre noi. Dar Dumnezeu a platit preitul in locul nostru fara ca noi sa fi meritat invrun fel aceasta. Dar pentru ca noi era mortii si unui mort poti sa-i strigi cat vrei ca ce frumoasa-i viata sau sa se trezeasca ca el nu reactioneza in nici un fel, de acea este nevoie ca mai intai Dumnezeu sa ne aduca la viata prin regenerare, si abea mai apoi sa intelegem evanghelia si sa ne pocaim. Si Dumnezeu a hotarat dintr-un motiv numai de El stiu sa invieze numai pe uni cu toate ca ne face pe toti responsabili de pacat. Asa a ales El si asta nu o poate contesta nimeni pt ca Scriptura spune clar acest lucru, Efeseni, Romani, etc.
Un al doilea lucru, Dumnezeul nostru este suveran, este un Dumnezeu atotputernic, prin urmare nu inteleg cum poti sa spui Dumnezeu ar vrea da nu poate,ce la oameni e cu nepurinta la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.
Acum asi dori sai raspund si la intrebarea lui PCH, legat de cum se impaca textele care vorbesc de predestinare in mantuire si cele care fac apel la toti oameni sa vina la mantuire. Cum am spus repet din nou Omul este mort din punct de vedere spiritual nu poate si nici nu vrea sa vina la lumina lui Cristos pentru ca ii place intunericul si aceste lucri le spune Apostolul Paul in epistola catre Romani. Dar totusi Dumnezeu ne socoteste responsabili pentru pacatele noastre din cauza lui Adam ,am mostenit aceasta responsabilitate, si de acea Dumnezeu vesteste evanghelia tuturor si porunceste tuturos sa se pocaiasca, dar la fel cum poruncesti unui paralizat sa se miste si sa umble nu poate daca nu il ridici tu si nu il ajuti tu, la fel este si in mantuire, daca Dumnezeu nu te inviaza nu te regenereaza prin Duhul Sfant, tu nu poti sa crezi pentru ca crenda nu izvoreste din om ci din Dumnezeu. Si nu te poti pocai pentru ca esti mort, de acea Dumnezeu regenereaza mai intai si apoi te pocaieste sunt doua chestiuni distincte dar in fond foarte legate intre ele din perspectiva timpului pt ca se intampla imediat una dupa alta, si nici o data nu poti experimenta una fara alta, si nici in alta ordine. De acea Dumneaeu porunceste tuturor si Totusi se pocaiesc numai uni. De ce face Dumnezeu asa, asta nu pot sa stiu si nu o stie nimeni nici macar sfinti ingeri. Cred ca de aia e Dumnezeu suveran si atot puternic. Iar cand omul incepe sa se certe cu Dumnezeu pe acest subiect Apostolul Paul ii raspunde. ” Dar mai degraba cine esti tu omule ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Nu cumva va zice vasul de lut celui ce la facut: Pentru ce m-ai facut asa? Nu este olarul stapan pe lutul lui ca din aceasi framantatura de lut sa faca un vas pentru o intrebuintare de cinste si un alt vas pentru o intrebuintare de ocara? Si ce putem spune daca Dumnezeu fiinca voia sa Si arate mania si sa Si descopere puterea a suferit cu multa rabdare niste vase ale maniei facute pentru pieire si sa Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurari pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava. ( despre noi vorbesc)?”
Iar legat de treaba daca cumva nu sunt ales. Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.Rom 8:16. si inca un lucru, nu poti sa traiesti ca un crestin autentic daca nu esti mantuit. da te poti preface te poti minti dar daca esti sincer cu tine insuti si te cercetezi in lumina scripturi vei stii.

@PCH, eu nu stiu cum poti vorbi in acelasi timp si de judecata si de un grup ales mai dinainte. Ce lupta ? nici o lupta.. Dumnezeu ne păstreaza in harul sau, nu ? Si daca fac parte din grupul acela de mantuiti… ce rol mai are judecata ? ca se va judeca? pe ce criterii m-a ales sau nu Dumnezeu? nimeni nu il judeca pe Dumnezeu…

Deci daca sustinem grupul de mântuiți alesi de la întemeierea lumii nu putem nici măcar să vorbim de o judecata sau de o lupta.. intelgi ?

Nu cred ca intelegi… cred ca pentru tine religia este ceva relativ; cel putin asa arati prin comentariile tale. Cred ca ai maturitatea necesara sa iti cladesti o credinta proprie bazata de spusele Scripturii.Fa-o grabnic!

problema este PCH ca tu nu meriti harul divin, nici eu si nici un alt om care a trait sau care va trai vreodata pe pamant nu va putea sal merite, de acea e Har. Dumnezeu ne face parte de el si tot Dumnezeu ne tine in acest har. cu cea ce priveste judecata mie nu mie frica nu din caza ca Dumnezeu este drept ci din cauza ca eu am asupra mea neprihanirea si dreptatea lui Hristos, si aceastea ma fac drept si ma justifica inaintea dreptului judecator. ce tine de mine este sa ma incred in El si sa ma rog lui Dumnezeu sa imi mareasca credinta. Eu nu sunt sigur pe mine ca pot sa stau mantuit ci pe Dumnezeu ca ma tine in mana LUI de unde numeni si nimic nu ma poate smulge.

@rev claurarau. Si eu ma incred in harul lui Dumnezeu pt judecata. Dar o lupta exista… Practic Isus ne acorda harul său daca primim prietenia lui, nu ? Dumnezeu are niste legi, iar eu nu pot fi prieten cu el dacă nu renunt la pacate si incerc cat pot de bine să păstrez acele legi pe care El insuși le păstreaza.

au incercat si alti sa se tine de aceste legi prin ei insasi, si mai devreme sau mai tarziu cu toti au esuat uitate la poporul evreu. Eu ma bazez numai pe harul si pe puterea lui Dumnezeu sa pot ramane in legamant si sa traiesc asa cum ii place Lui. dar lucrul acesta nici o data nu voi putea prin mine insumi.

mantuirea este prin credinta.

FAPTE +CREDINTA =MANTUIRE.O SPUN K UN FOST BAPTIST,AKTUAL ORTODOX.

“cel neprihanit va trai prin credinta”…dar daca eu cred e imposibil sa nu fac si fapte pt ca doar asa demonsrez ca am credinta.cum pot sa spun ca am incredere in doctor ca ma scapa de o boala care necesita operatie daca nu ma operez?sau daca eu cred ca El va veni si nu spun si altora despre asta iar viata mea nu e o continua asteptare nu demonstrez altceva decat ca eu nu cred in ce a spus El.”vor cunoaste ca sunteti ai Mei daca aduceti multa roada” dar roada asta vine numai in urma credintei si nu invers adik niciodata nu va veni credinta in urma faptelor….asta am inteles eu despre mantuire…si sunt sigura ca multi sunt contra a ceea ce cred eu dar nu ma impiedik cu ninic…sa cred mai departe!

mantuirea ,daca o intelege cineva ce este nu vine prin fapte
si nu vei fi mantuit niciodata prin fapte ,chiar daca sunt facute ,prin har ,duhul sfant ,sau de la tine insuti

Extraordinar. Aceeasi rectie in lant ai fi starnit-o si de la amvon cu aceasta afirmatie. Premisele de la care ai pornit sunt corecte, dar rationamentul obtinut parca nu e corect.
Daca tot vrei sa pui un semn egal, nu fa asa: fapte=mantuire. Ci : Hristos (jertfa sa)=mantuire.
Scrii deasupra egalului credinta, dedesubt fapta. E corect nu? Ai obtinut ce ai vrut :credinta (a crede) este o fapta prin care ajungi la mantuire. Acum, daca iei fapta de sub egal si o pui inaintea egalului, in locul lui Hristos si a jertfei sale, totul se modifica, iar Hristos, chiar daca il lasi in rationamentul asta si doar ii schimbi locul…
Nu ca mai bine ramane fapta o derivata in rationamentul nostru, iar locul principal in mantuire, prin credinta, revine numai si numai lui Hristos si jertfei sale?!

Am inteles “jocul de cuvinte” totusi trebuie sapunem punctul pe J .
Credinta este Dar de la Dumnezeu , asta face ca mantuirea sa fie fara fapte ci prin HAR.

sa incepem cu invataturi incepatoare…sa explicam credinta? sau sa vedem ce rol a jucat legea in planul de matuire a omului…pavel explica frumos ca legea a fost data pt ca oamenii sa fie inchisi in pacat…cata vreme nu a fost o lege, pacatul nu era tinut in seama, apoi a venit legea care ne condamna pe fiecare…esti pacatos…si am fost inchisi sub paza legii pana la venirea lui Hristos…legea de fapt demonstreaza starea grava in care se afla omul oferindu-i ocazia sa se mantuie singur….apoi dupa ce ai ajuns in cea mai critica stare de deznadejde iti arata singura porta spre mantuire…Isus Hristos…john stott este de pare ca nu poti sa fi nascut din nou pana cand nu esti condamnat de lege…trebuie sa constientizezi pozitia inconfortabila in care te afli ca saintelegi ca Hristos in dorinta de a-ti da viata si-a dat viata… a cere fapte pt mantuire este egal cu a-i cere lui Moise sa termine ceea ce a inceput Hristos…mda credinta naste credinciosie…si daca nu, atunci nu ai crezut niciodata…dar nu poti afirma ca dumnezeu te mantuiese pt faptele tale…da dumnezeu te rasplateste…si daca nu ar fi Hristos…singura ta rasplata ar fi moartea vesnica…hai sa lasam vorbele goale…biblia spune ca numai prin credinta poti fi matuit si daca un pacatas crede (doar crede)in cel ce iarta omului pacatele,pacatosul acesta este socotit de Dumnezeu neprihanit…nu prin fapte ci doar prin credinta facandu-se astfel la fel ca isaac un fiu a lui avraam.

dantimah, in primul rand legea nu a aparut ca sa ne inchida in pacat. Legea era dinainte de a aparea pacatul. Altfel cum ar fi aparut pacatul (care este faradelege) ? Legea lui Dumnezeu este vesnica si exista un singur om care nu a calcat aceasta lege Omul Isus Hristos. Nimeni nu se poate mantui prin fapte ci doar prin credinta. Tu esti mantuit prin credinta dar condamnat dupa fapte. ca sa intelegi mai bine citeste asta > http://alt-om.com/incercand-prin-fapte-dar-mantuit-prin-har/ < dupa ce vei citi acest articol te rog sa lasi un comentariu. fie aici fie acolo. ms

omule…tu citesti biblia printre randuri….citeste galateni,efeseni,romani…si ce vrei tu scris de pavel sa intelegi rolul legii in planul de mantuire a oamenilor…apoi poti sa mai citesti si tu lucrari scrise de john stott de luther sau calvin si multi altii care pot sa-ti spuna ceva…nu mai fi atat de infumurat ca ceea ce ai scris sus nu este decat un paradox cu ceea ce ai incercat sa afirmi mai tarziu ca comentarii…nu mai fi un ignorant…crezand ca doar tu le stii p[e toate…ai fost sfatuit,dar nu ai inteles nimic…nu mai citi comenturile daca nu esti pregatitt sa accepti ca esti gresit…cand un om spune ca esti beat,hmm…dar cand vin doi si-ti spun dute si te culca…daca ai fi citit comentariile ai fi inteles ca mai sus au fost cativa baietii care stiu ce vb si mie mi s-a parut ca sunt destul de destepti…cel putin mai destepti decat tine…asa mi se pare…ca unu doi ti-au dat dreptate, sunt la fel de ignoranti ca si tine…da,asa zice biblia ca te pierzi din pricina ca nu cunosti nici scripturile nici puterea lui Dumnezeu…daca le-ai cunoaste,ai intelege ca daca ii drept ce spui ar trebui sa o spui de la amvon(cu toate ca pun pariu ca nu ai curaj,poate nici nu ai ajuns inca la un amvon)altfel vei fi tras la raspundere ca nu vb drept…si oamenii vor striga glas de Dumnezeu nu de om…si nu-mi doresc sa ai aceasi soarta ca si Irod…scuze de mesaj,dar daca nu ai fi fost asa de infumurat ai fi inteles ca eu nu vb de legea universala ci de degea lui moise…si nu cred ca poti sa afirmi ca mantuirea ii prin fapte pornind de la premisa ca credinta ii fapte…si bla bla bla…baiete,mai invata sa si pierzi,dar cu onoare ca daca nu…vei pierde de doua ori…mandria te duce la pierzare…si faptul ca nu ti-am dat nici aici nici mai sus referintele biblice,a fost cu speranta ca vei cauta prin biblie ca sa gasesti,si vei face astfel un stiudiu biblic…m-am inselat…tu de fapt si comenturile le gitesti asa doar…daca nu gandesti la ce folos sa ai creier…cata risipa…apuca-te pe treaba si nu te mai crede singur intelept…

Dantimaho, la cum vorbesti tu aici imi dau seama ca ai fost condus de ~duhul~ si ca tu ~sigur~ vei fi maintuit. In primul rand am predicat de la un amvon de mai multe ori si am spus chiar ca faptele si legea au un rol in mantuire. Si m-am bazat pe scriptura. In al doilea rand nu afirm ca mantuirea poate fi capatata prin fapte. Imi pare rau ca nu ti-ai dat seama. Am sa incerc sa scriu articole si pt oameni ingusti la minte.

MANTUIREA NU E NUMAI PRIN CREDINTE ,CI SI PRIN FAPTE

nu exista mantuire in afara bisericii doar acolo putem gasi adevarul -faptele sunt comoara dupa care vom fi judecati – ;faptele bune ,postul cu rugaciune ,vor satura si sufletul nostru, avem nevoie de dragoste ,liniste ,rabdare avem nevoie de DUMNEZEU ,sunt multe minuni care ne confirma ca exista , dar inchidem ochii din cauza pacatelor  

Credinta este un dar, o fapta a Lui Dumnezeu pentru noi, nu noi facem fapta credintei ci primi credinta in urma faptei Lui Dumnezeu, nu suntem nascuti din nou pe baza unei fapte a noastre, credinta vine in urma nasterii din nou, asa ca atunci cand esti nascut din nou, poti crede pentru ca cel pamantesc nu poate judeca lucrurile duhului ci doar cel duhovnicesc 1 corinteni 2:14, la fel daca nu esti nascut din nou nu crezi pentru ca nu intelegi in ce trebuie sa crezi, nasterea din nou duce la credinta, nasterea din nou nu este o fapta, este o lucrare a Duhului, “vantul sufla incotro vrea” ioan 3… nu tine de ce faci tu nasterea din nou ci, de ce plan are Dumnezeu…nu judeca dupa logica ta pentru ca esti total out of the Scripture. Domnul sa te intareasca si sa fie cu tine.