Moartea bebelușilor arși în maternitatea din Giulești nu este cel mai mare dezastru ce implică viețile nou-născuților. Chiar dacă toată presa vâjâie și mai toată lumea a aflat că o greșeală gravă a dus la moartea a 4 bebeluși și la vătămarea altor 7, vreau să susțin sus și tare că aceasta nu este nici pe departe cea mai mare tragedie produsă bebelușilor din România. De ce? Pierderea acelor vieți a fost o greșeală, dar zilnic în România, zeci, dacă nu sute de bebeluși se sting din viață uciși de ”săbiile” nemiloase ale doctorilor. Iar aceste crime sunt premeditate. Cu toate acestea nimeni nu se agită.
Acum ei se chinuie să afle cine este vinovat. Îi audiază pe cei care au instalat aparatul de aer condiționat de la care a pornit incendiul, apoi pe asistente și chiar pe doctori. În final cineva trebuie să fie țapul ispășirii, nu? Și ce se va întâmpla după ce îl vor găsi? Îi vor pune cătușele că a ucis 4 copii. Dar medicilor și mamelor care fac avorturi cine le pune cătușele? De ce nimeni nu vede cât de pe dos gândim. Să acuzi niște medici că a făcut scurt circuit un aparat de aer condiționat și astfel au ars 4 copiii și în același timp să le permiți să ucidă la discreție viețile micuților nenăscuți?!
Dacă se gândește cineva să-mi argumenteze că, stai să vezi că este vorba de acordul părintelui și că în cazul micuților de la Giulești părinții nu doreau să-și piardă copiii, să se gândească mai bine încă o dată. Cine decide dacă un copil trăiește sau moare. Părintele? Doctorul?
Prefer să nu mai scriu nimic. Mi-e silă de lumea asta infectă.








