Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, l-a instruit să facă trei lucruri: să muncească, să cultive şi să păzească. De-a lungul istoriei, bărbaţii s-au distins în funcţie de cât de mult munceau şi cultivau, în funcţie de cât de bine îşi protejau soţiile şi copiii.
În antichitate, femeile îşi vedeau bărbaţii ca pe nişte cuceritori, producători, eroi. Dar undeva de-a lungul timpului, asta s-a schimbat. Femeile au început să devină propriile lor eroine. Poate din cauză că bărbaţii lor au uitat cum să se comporte ca nişte eroi, sau pentru că femeile nu au mai vrut să fie protejate. Sau poate că femeile au trebuit să devină propriile lor eroine din cauza greutăţilor pe care au trebuit să le îndure în viaţă.
Dar oricare ar fi cauza, lumea a luat dreptul bărbatului de a fi bărbat. I-au furat puterea şi statutul de erou distrugându-i puterea fizică, influenţa şi respectul. I-au spus că nu mai e important. Şi când s-a întâmplat asta, lumea s-a întors invers. Când am trecut prin oraş şi auzind sunetul sirenelor şi alarmelor pornind, am văzut privirile panicate de pe feţele celor pe care nu îi cunoşteam. Am realizat cât de teamă ne este fiecăruia în această lume. Viaţa este atât de imprevizibilă, de fragilă. Trăim doar o răsuflare, o singură respiraţie, o bătaie de inimă, una câte una. Până se va împlini speranţa Mesianică, cel mai sigur lucru din viaţa aceasta e moartea. E singurul loc unde duc toate drumurile, nu la Roma, ci în ţărână. Deşi unii din noi nu acceptăm această realitate, durerea noastră ne face să tânjim după atingerea unei alte fiinţe umane.
Mă sperie gândul că partenera mea nu va avea încredere în mine să mă lase să o protejez. Nu ne furaţi demnitatea. La fel de mult cum vă doriţi să fiţi protejate, la fel de mult ne împlineşte rolul nostru de protector. Poate că nu au dispărut eroii, ci sunt lângă voi. Descoperiţi-i. Nu ştiu cum arată eroul vostru. Dar atenţie: el nu e îmbrăcat în armură strălucitoare, nici nu vine călare pe un cal alb. El e muritor, dar caută Nemurirea. El e slab, dar ştie de la Cine să ceară putere. El plânge, dar lacrimile lui sunt vărsate pentru datorită neputinţei lui de a te proteja uneori. Poate că eroul e acela care ştie că într-o zi va purta armura strălucitoare, pentru că se pregăteşte pentru acea zi.
Nu vă lăsaţi minţite de lumea aceasta. Nu trebuie să deveniţi mai puternice, ci mai depentente de bărbatul vostru, şi de Dumnezeu, bineînţeles. Dar el trebuie să simtă că îşi împlineşte scopul şi că are efectanţă. Am aflat că dacă vrei să cunoşti scopul lucrurilor, nu le poţi cere lucrurilor să ţi-l spună. O maşină nu ştie de ce este o maşină. Doar producătorul ştie pentru ce a fost făcută. Cred că la fel este cu noi şi Dumnezeu.
Eu văd și astăzi bărbați pe care i-aș considera ”eroi”. Dar asta pentru că ei muncesc serios și fac eforturi, nu pentru că ar fi în natura lor asta.
Scrii:
”Dar oricare ar fi cauza, lumea a luat dreptul bărbatului de a fi bărbat. I-au furat puterea şi statutul de erou distrugându-i puterea fizică, influenţa şi respectul.”
În afară de puterea fizică pe care ”lumea” ar putea să ți-o ia (un accident sau ceva asemănător), respectul și influența nu are cum să ți le ia nimeni. Dacă înveți să te respecți și construiești zi de zi, influența ta devine tot mai pozitivă. Nu prea poți să furi așa ceva.
Iar dacă vrei ca o femeie/ orice om să aibă încredere în tine, trebuie să demonstrezi că ești serios. Dacă ești un om drept când rămâi singur și nu te vede nimeni, atunci nu o să ai probleme să câștigi încrederea cuiva.
Nu știu la ce te referi când spui ”nu trebuie să deveniți mai puternice, ci mai dependente de bărbatul vostru și de Dumnezeu, bineînțeles.” Clar, mai puternice fizic nu prea au cum să devină femeile. Dar până să devenim dependente de bărbați, cel mai important este să fii legat cu necesitate de Dumnezeu. Și nu așa cum este un cățel legat de stăpânul său. Sincer, nu aș renunța la echilibrul meu interior, doar pentru ca să primesc protecția unui bărbat nepotrivit/ nedemn. Mai bine singură!
Între timp, atâta timp cât muncesc și îl am pe Dumnezeu aproape, mă descurc chiar ok.
E bine că suntem de acord în privința unui lucru important: vrem eroii de altădată înapoi. Vrem oameni de caracter, nu femei sau bărbați supuși pasiunilor proprii, ci persoane care ar sta neclintite chiar dacă s-ar prăbuși cerul!
Toate cele bune!
P.S. Puneți și voi la comentarii posibitatea de a primi eventualele reacții, după a mea, pe e-mail.
Intr-adevar, ceea ce ai spus mai sus si anume ideea ca femeia are nevoie sa se simta protejata, iar barbatul sa protejeze, este perfect adevarata si valabila chiar si astazi, intr-o lume in care ordinea lucrurilor este rasturnata!
Societatea moderna, ne-a invatat ca noi, femeile, suntem puternice, independente si auto-suficiente, de vreme ce suntem capabile sa muncim pt castigarea existentei, ba chiar sa ne construim o adevarata cariera in domeniul in care ne-am specializat, ni se permite sa avem copii chiar si fara a-i purta in pantece si mai mult decat atat, suntem libere sa alegem noi insene cand partenerul nu ne mai este de folos si sa actionam in consecinta… Toate aceste lucruri insa, nu fac altceva decat sa ne stirbeasca acea calitate pe care Dumnezeu a pus-o in noi si anume, feminitatea! Nu sustin ca este gresit ca femeia zilelor noastre sa aiba o cariera, sa fie implinita din punct de vedere profesional, dimpotriva, ceea ce vreau sa sustin este ca Dumnezeu ne-a facut parte barbateasca si parte femeiasca pt un scop precis: pt a ne fi unul altuia ajutor! Cum altfel decat redandu-i femeii siguranta in ea, in tine si in Dumnezeu, ii poti fi de folos?… si cum altfel decat redandu-i barbatului respectul care i se cuvine drept “cap” al familiei il poti ajuta pe drumul spre desavarsire?
Asadar, daca iti vrei eroul inapoi, fii gata sa-l convingi ca merita sa te regaseasca!
Cred ca in ziua de azi traim intr-o lume a pseudo eroilor,ceea ce intelegem in ziua de astazi prin eroi,intelegem gen-”Spiderman,Superman,James Bond,J.C.Vandame,s.a.”.
Cred k de aceea femeile nu mai au nevoie de eroii lor”sotii lor”.Pentru ca traim intr-o lume a asteptarilor fantastice.Iar la randul lor babatii au uitat sa fie Eroi,deoarece exista asa cum am mai spus niste asa zisi eroi,si atunci eu de ce sa ma mai strufoc sa fac ceva cand totul e aranjat?
Chir mi-ar place ca atunci cand o sa am nevasta sa ma considere eroul ei,ins pentru asta va trebui sa contribui si eu.
Deci,in concluzie:haideti mai Baieti sa incepem sa fim eroi,nu neaparat pentru nevestele noastre,ci pentru cineva drag noua.Cred ca o sa avem o multumire mai mare decat ne imaginam atunci cand o sa vedem ca cei din jurul nostru o sa ne multumeasca pentru ceea ce facem pentru ei.
Madi, cand spun “lumea” ma refer la ea ca si concept impersonal. Ma refer la raul din aceasta lume, nu neaparat persoanele din ea. Poti echivala cu pacatul. El, da, iti poate fura totul. Te degradeaza din toate punctele de vedere. Nu oamenii ne-au slabit fizic si moral, ci pacatul. De aceea, nu mai putem fi eroi perfecti. Nu mai putem oferi o protectie absoluta pentru femeia de langa noi. Si asta e durerea.
Articolul vrea sa propuna un alt tip de model al eroului: Cel care se lupta sa redevina un erou, sa redevina ceea ce Dumnezeu a intentionat sa fie. Acesta e eroul. Si daca femeia nu poate avea un erou perfect in aceasta lume, doar un erou care se lupta sa redevina perfect (prin sfintire) o poate face fericita.
Iar cand spun ca nu trebuie sa deveniti mai puternice, intelege in acest context al luptei dintre barbat si femeie. E vorba de lupta femeii pentru independenta, emancipare, care a ajuns intr-o extrema alunecoasa. Nu trebuie sa va demonstrati taria in comparatie cu noi. Ci sa acceptati puterea noastra innobiland-o cu iubirea voastra. Nu m-am referit ca nu trebuie sa fiti puternice individual, si nu e vorba de taria spirituala, nici fizica. E vorba de independenta vs dependenta.
Mulțumesc pentru răspuns. Din neatenție, primul meu comment avea câteva cuvinte care se repetau, scuze pentru asta.
Aș fi tare recunoscătoare dacă mi-ați explica, băieți, ce reprezintă pentru voi protecția și dorința de a o oferi? Pentru mine, protecția se referă la siguranță, fie ea fizică, materială sau afectivă. Și cred că un partener asta ar aduce/ oferi: siguranța afectivă, prietenia angajată a unei persoane care a promis să îți fie alături la bine și la rău.
salutare…
super tare articolul chiar aseara am avut un impuls de independenta fata de prietenul meu si ne-am cam certat…dar cum toate trec numai dragostea ramane…ne-am impacat…si ce dulce e impacarea…:X:X:X:X
tine-o tot asa cu blogul e interesant…Domnul cu tine
Frumusel eseul tau…insa cred ca nu esti casatorit…ma insel?…Nu te-am intrebat asta ca sa te necajesc sau sa te ironizez, nicidecum! Doar ca vreau sa imi expun parerea in legatura cu doua chestiuni din creatia ta (foarte faina de altfel). De ce crezi tu ca femeia ar trebui sa fie dependenta de barbat? Cred ca nu ai inteles ce te-a intrebat madi toader in ultimul ei comentariu, cel cu protectia si siguranta si ce intelegi tu ca baiat din acesti doi termeni…din experienta, te asigur ca intelegi diferit, mult diferit fata de ea…mai citeste-l…si citeste mai mult despre fete si gandirea lor…e diferita de a baietilor foarte mult…sper sa nu te simti jignit ca ti-am spus asta(poate ca tu chiar ai citit), dar cred ca trebuie sa mai studiezi frumusetea si complexitatea caracterului ”ei”…Eu cred, si e parerea mea, ca nu trebuie sa fi dependent de nimeni in afara de Dumnezeu, absolut de nimeni…poti avea o anumita dependenta, dar sa nu fie prea mare pt ca atunci devine o problema…iar cel dependent nu mai stie sa se descurce daca i-a ”disparut” sau l-a parasit dependenta…intelegi?… si nu vreau sa fiu exagerat, dar vreau sa iti spun ca daca extind spre extrem aceasta dependenta fata de altcineva, dacat fata de El, poate deveni idolatrie…nu sti unde e granita!!! Eu invat pe altii(si in special fetele si sotiile) sa nu fie dependente de prietenii lor si nici chiar de sotii lor, ci doar de Dumnezeu…e posibil sa gresesc, nu neg, dar din studiu si experienta cred asa…
Apoi, Scrii:
”Dar oricare ar fi cauza, lumea a luat dreptul bărbatului de a fi bărbat. I-au furat puterea şi statutul de erou distrugându-i puterea fizică, influenţa şi respectul.”
Cred ca e doar pe jumatate adevarat ce spui aici, dpmd vedere…nimeni nu iti poate lua ceva ce nu ai…cei care ii vezi lipsiti de adevarata barbatie, nu au avut-o niciodata dragul meu…nu le-a luat-o nimeni…ei nu stiu ce este aia…iar cine o are si e barbat, nu va renunta la aceasta calitate data de Dumnezeu…iti recomand o carte(poate ai citit-o) ”Barbati tari in vreme de restriste”, Edwin Louis Cole…e super…si sti ceva? cei mai mari eroi, barbati sau femei(pt ca ambele sexe candideaza la acest titlu cu egalitate) au trait si au arata eroismul in cele mai ostile situatii si conjuncturi sociale, economice, politice, religioase, etc….vezi Daniel, Estera, etc…In final, nu trebuie sa le convingem pe ele sa ne priveasca asemenea unor eroi si sa fie dependente de noi, ci trebuie sa fim noi insine, sinceri cu ele, alaturi de ele in orice clipa, , gata sa le sprijinim in cele mai mici lucruri casnice si daca e nevoie gata sa murim pt ele(asta sa fie gandul cand vei merge in fata lui Dumnezeu la altar, cu aleasa ta),etc…si uite asa incet, fara sa stim, vom fi eroii lor…pt ca le iubim…Sper ca nu te-am necajit…ma ierti daca te-am corectat un pic…insa mi-a placut ideea eseului…Domnul cu tine si cu ele !!!!!!!!!
Lucian, probabil esti vreun consilier sau ceva de genul. Nu ne strica parerea unui expert in domeniu. Oricum, ce ma tem eu, e ca nu am fost inteles tocmai eu, si nu Madi. Imi pare rau ca articolul nu a fost inteles in totalitate.
Imi dau seama ca nu vreti sa acceptati ideea de subordonare in privinta protectiei. Ea trebuie sa fie oferita de barbat sotiei, si niciodata invers. Oricat ati nega, asa a fost lasat sa fie de Dumnezeu. Cel care protejeaza e barbatul. Eu cred ca nu ne contrazicem, ci doar nu am fost inteles. In aceasta privinta, femeia trebuie sa fie dependenta de barbatul ei.
Gabi, acum am înțeles mai bine la ce te refereai prin cuvântul ”protecție”. E ok, important este să ne înțelegem până la urmă până la urmă.
, îți ordonă cu ce să te îmbraci și, ajung, în final, să îți spună ce să gândești pas cu pas. Într-un cuvânt, dictatori. Cred că feminismul, deși o mișcare greșită în sine, a fost o revoltă la adresa unor astfel de oameni.
Eu sunt de acord cu și accept autoritatea bărbatului într-un cuplu, deoarece este divin instituită. Pentru mine, asta înseamnă că deciziile care privesc familia sunt luate de bărbat. Cel mai probabil, bărbații se tem ca acest drept să nu le fie respectat, însă femeilor le este frică de acele persoane care nu le protejează și individualitatea (Ellen White avertizează femeile în legătură cu astfel de bărbați), cei care te consideră oarecum inferioară și refuză să asculte un sfat doar pentru că vine din partea ”unei femei”
Din fericire, astfel de trăsături se observă, cu puțină răbdare, înainte să te căsătorești. Așa că dacă ești în mâinile Lui, nicio frică!
Sabat frumos!
Gabytza,
am citit cu interes ce ai scris, sunt cateva erezii interesante, defapt e un amestec fin cei drept de erezie si adevar,Gabytza esti Teolog frate, nu trebuie sa-ti permiti scapari din acestea, nu? e interesant faptul ca lupti impotriva feminismului,? oarecum? din cate vad…da,corect, traim intr-o tara libera, nu? avem drepturi….toti. Pe undeva am citit un amestec fin ce-i drept de erezie si adevar, in sensul ca in Vechime(V.T.) lucrurile erau intr-adevar altfel, insa asta este mersul lucrurilor,si al lumii din jur, iar despre dependentza femeii de barbat, nu merge, frate! nu tine, nu ai argument teologic, bilic! serios…femeia e legata de barbat tocmai imediat dupa ce a pacatuit,ca urmare a pacatului orginar, vezi contextul…
“…dorintele ei se vor tinea,( cum zice Messseur Cornilescu, ) se vor tinea dupa barbatul ei”…insa asta era o pedeapsa! nu o BINECUVANTARE!…DECI….atentie. la neatentie,
…dependentza trebuie sa fie intr-un sinfur sens, legata de Creator, atat, pt ca si Adam era dependent de Eva, nu? si tocmaii de aia, a mers dupa ea orbeste,! pt ca o iubea si era dependent de ea…nu? in fine, vis-a-vis de ce zici aici, crede-ma nu te retine nimeni sa fii erou, insa ar trebui sa definesti mai intai ce intelegi prin erou? asta e primul demers, defineste termenii…
….question: sa fi in centrul atenti si sa primesti aplauzele? florile? locul cel din frunte? ovationati-ma! aplaudati-ma !??
—vreau statuie in centru si recunoastere internationala ?!
ISUS NU A CERUT ASA CEVA, EL A FOST UN ANONIM, UN SLUJITOR, ATAT DE UMIL, CA-TI INTORCEAI FATA DE LA EL…ISUS este si ramane CENTRUL, EXEMPLU SU IDEALUL…
Gabytza, pe undeva, ti-am zis, personal, si prieteneste, iti dau dreptate, in parte, in sensul ca valorile in societatea de azi, consumerista, s-au rasturnat, insa de aici si pana la dependentza de tipul asta “bolnavicioasa” sau “sentimentala” apropos, asa o numeste Ellen G. White, care totusi stie ce spune, e un drum lung…
the End: iti recomand sa citesti un fragment din Cuvantul Inspirat, adica vreau sa zic, daca as scrie ceva consistent, ca o reactie directa si absolut spontana, si naturala, la cetirea articolasului tau, as scrie ce a scris deja altceva ininatea mea…
iti recomand sa citesti asta…e un raspuns…
Hristos Lumina Lumii
ELLEN G. WHITE
Cap.48 – CINE ESTE MAI MARE
Sabat Fericit!!!…Gabytza…esti un scump! hai barbatii!!! Gulmesc,….bineinteles, !!!! NICIDECUM! nu, ci mai degraba as zice: hai FAMILIA! UNITA SI CENTRATA IN Dumnezeu…
ISUS ESTE TOTUL, NOI SUNTEM ATAT DE MICI, DE UMILI, DE PATATI, DE PLINI DE SINE SI DE patrunsi de EGOISM…
Concluzia: cine este deci CEL CARE MERITA? SA FIE IN CENTRUL ATENTIEI?
…E ISUS…
MIELUL LUI DUMNEZEU…
Foarte finut ma acuzi si tu dragul meu Florin. Dar nu am energia necesara sa raspund la fel de acid, caci boala ce m-a rapus, mi-a adus si o stare de nostalgie si tristete odata cu blocarea mea in campusul de la Cernica.
Dar tin sa fac cateva precizari, tocmai pentru ca esti coleg cu mine si teolog.
Feminismul este o doctrină teoretică şi de acţiune care revendică lupta împotriva inegalităţii de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea şi extinderea rolului şi drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundată, ca în acreditarea vulgatei, cu simpla revendicare a unor drepturi.
Atentie: daca feminismul e un curent ce urmareste extinderea rolului femeii, a acelui rol pe care i l-a dat Dumnezeu, atunci da, lupt impotriva acestui feminism.
Legat de dependenta, imi cer scuze daca ti s-a parut ca am promovat acel tip de dependenta “bolnavicioasa”. Dar sper sa ma fac inteles: Dintotdeauna se stie ca cel care este protectorul familiei este barbatul. Asta nu a avut loc doar dupa blestemul pacatului. El a fost protector inainte de a pacatui. Nu cred ca am nevoie de argumente teologice complicate pentru asta. Dar se pare ca pentru tine am. Iata ce spune Ellen White in cartea “Patriarhi si Profeti” la pagina 43:
“Îngerii o avertizaseră pe Eva să aibă grijă să nu se despartă de soţul ei în timp ce erau ocupaţi cu lucrul lor de fiecare zi din grădină; lângă el, ea avea să fie mai puţin în primejdia de a fi ispitită decât dacă ar fi fost singură. Dar, absorbită de îndeletnicirea ei plăcută, fără să-şi dea seama, s-a îndepărtat de lângă el. Când şi-a dat seama că era singură, a avut simţământul primejdiei, dar a dat la o parte teama, considerând că are suficientă înţelepciune şi putere ca să discernă răul şi să i se opună.”
Evident că Eva nu a avut acea putere ca şi atunci când era lângă soţul ei. Iată deci, că femeia nu “e legată de bărbat tocmai imediat după ce a păcătuit ca urmare a păcatului orginar”, aşa cum o spui tu mai sus. Ea era legată înainte. Tocmai datorită dorinţei ei de a-şi testa independenţa a greşit. Blestemul citat de tine e doar o reconfirmare a ceea ce ea a neglijat: supunerea şi acceptarea protecţiei oferită de bărbatul ei. Dumnezeu stabilise această ordine.
Nu ştiu care dintre noi doi are scăpări şi erezii. Nu obişnuiesc să vorbesc fără să ştiu ce spun. Incearcă să îţi revizuieşti tu însuţi perspectiva.
În privinţa protecţiei, ba da, afirm şi susţin că femeia trebuie să fie dependentă de bărbatul ei, căci ea a fost şi este un “vas mai slab” (1 Petru 3:7) în comparaţie cu bărbatul. Şi crede-mă, nu schilodesc cu nimic individualitatea, personalitatea si demnitatea femeii. Ea nu a fost creata ca o fiinţă menită să trăiască separat. În momentul când a căutat independenţa, a avut de pierdut.
Florin, ai citit puţin in grabă “articolaşul”. Asta e tot.
@Florin, cred ca daca as deschide o cutie de chibrituri sigur ai incepe sa faci teologie pe ea. Imediat ai apela la teologie ca sa-mi argumenteze fumul, scanteia, tot.. cred ca mi-ai da si citate din EGW. Aici nu e vorba de teologie ci de dorinta neinteleasa a unor fete de a avea langa ele niste eroi si in acelasi timp de a-i retine de la a fi niste eroi. Cat de simplu. Crezi ca gasesc ceva despre subiectul asra in Bultman, sau Erikson, ?
Inteleg foarte bine punctul de vedere pe care-l prezinti aici. Fiind teolog, mi se pare firesc sa promovezi valorile astea: barbatul-erou, cap de familie care protejeaza femeia-slaba, dependenta. De aceea, mi se pare inutil sa te contrazic
totusi, nu ma pot abtine sa nu comentez una, alta.
Traim intr-o lume in care din ce in ce mai multe femei nu mai accepta barbatii doar pentru ca sunt barbati. Ce bine era inainte, cand femeile n-aveau atatea pretentii! Acum e greu, trebuie sa lupti sa devii erou. N-ar fi mai bine oare ca femeile sa redevina ce au fost candva? Din pacate, cred ca asta e imposibil, asa ca singura solutie ar fi ca reprezentantii sexului tare sa se adapteze la mersul societatii si sa se dezvolte cat pot ei mai bine.
Cand vorbesti despre protectie, ai dreptate. Femeile au nevoie de protectie: fizica, financiara, emotionala. Si cred ca ar fi foarte utile niste seminarii in care sa fie explicat, foarte clar, baietilor, ce inseamna termenii “fidelitate”, “consecventa”, “devotament” si “responsabilitate”. Apoi, mai discutam!
Cand te casatoresti, declari ca vei fi alaturi de celalalt la bine si la greu. Asta inseamna ca, uneori, in viata reala, pot aparea situatii in care femeia sa fie nevoita sa protejeze barbatul sau familia, pentru o perioada. Si in aceste situatii ar fi bine daca femeia n-ar fi toanta si neajutorata.
Impartirea asta a rolurilor – barbatul cu puterea, femeia cu iubirea – este oarecum frustranta. Femeile au nevoie sa fie iubite si respectate la fel ca si barbatii.
Ziceai mai sus, in articolul tau, ca in antichitate femeile ii vedeau pe barbatii lor ca pe niste producatori, cuceritori, eroi.Eii…astazi voi,barbatii, produceti mult mai putin,de cucerit nu mai zic…Defapt nu prea aveti cum sa cuceriti, fiindca “cetatile” sunt mult mai intarite decat erau odata:).Ca sa fii erou nu trebuie numai sa protejezi,trebuie mai intai sa cuceresti,si cum in privinta asta nu stati prea bine…nu stiu daca as putea numi vreodata un baiat, erou, decat in momentul in care a reusit sa ma determine sa cred asta cu adevarat.Problema nu e la noi, fetele, ca nu vrem sa ne lasam protejate sau ca nu avem incredere ca vom fi protejate.Felul in care am fost ”cucerite”, abordate si felul in care ne-a fost ceruta prietenia spune totul despre posibilul ”erou”.Consider ca neincrederea asta despre care tu vorbesti apare la noi, fetele, in momentul in care baiatul da semne ca ar dori sa cunoasca fata si sa-i spuna ca o place.Eu tin cont de metoda pe care o foloseste, cat insista,cum imi vorbeste s.a.Fetele nu devin neincrezatoare dupa ce au fost cucerite.Daca au fost multumite cum a decurs prima etapa, nu cred ca le va fi greu sa se supuna unor adevarati eroi, asa cum va place voua sa spuneti ca sunteti…Aveti deci grija cum abordati!!!