Sunt sigur că ați auzit măcat o dată aceea vorbă latinească : nosce te ipsum (cunoaște-te pe tine însuți). O expresie destul de înțeleaptă și adevărată care merită luată în seama. Totuși în ultima vreme am tot auzit această idee, de multe ori fiindu-mi prezentată ca ”aproape vitală”. Ce-i drept este nevoie de o cunoaștere proprie dar eu personal observ că în ultima decadă oamenii au cam uitat să mai deschidă ochii pentru a-i cunoaște pe ceilalți.
Le-a spus lor psihologul, sau au citit nu știu pe unde, ca dacă te cunoști pe tine însuți poți fi un superman. Oricum se pare că în ziua de azi oamenii nu mai simt nevoia să-i cunoască pe ceilalți, cu toate acestea pretind că vor să fie cunoscuți. Nu știu de ce dar din câte am observat eu, nivelul “împliniri sociale” a cam scăzut dat fiind faptul că oamenii au altă treabă sau sunt prea ocupați cu aplicara principiului “nosce te ipsum”.
Dacă o voi întreba pe bunica mea cât de bine se cunoaște, cred că îmi va spune că nu s-a întrebat lucrul asta niciodata iar dacă am merge împreună la un consult cred că rezultatul ar fi în defavoarea mea în ceea ce privește autocunoașterea.
De fapt pe bunica nu a interesat-o mai deloc aspectul acesta dar totuși e mai stabilă emoțional decât mulți din generația mea. Nu s-a preocupat cu propria-i cunoaștere dar dacă o întreb ce cunoaște despre vecinii ei sunt sigur că îmi va spune despre fiecare ce fel de om este și ce inimă are. Sunt sigur că le-a cunoascut probleme în încercarea ei de a-i ajuta. Știe când o vecină este dispusă să o ajute și atunci apelează la ea. Știe în cine trebuie să aibă încredere sau cine are nevoie să i se ofere credibilitate.
Noi mai știm lucrurile acestea azi ? Ne mai interesează pe noi să-i cunoaștem pe ceilalți ? Știm noi atât de multe lucruri despre “aproapele nostru” sau suntem prea ocupați să ne autocunoaștem.
Personal cu cred că vom ajunge vreodată la o deplină cunoaștere a propriei persoane dar cred că este nevoie să ne cunoaștem. Această cunoaștere este corectă și eficientă doar atunci când o facem prin descoperirea Duhului Sfant și prin lucrarea Lui în viața noastră.
Isus cât a fost pe pământ a căutat să-i cunoască pe oameni, să le vadă nevoile și să le aline durerile. Pe lângă cunoașterea și părtașia cu Tatăl Său, ținta lui Isus a fost să-i cunoască pe oameni. El se amesteca printre ei ca unul care le dorea binele. Cea mai mare parte a lucrării Sale s-a desfășurat printre oameni.
Nu știu dacă ar trebui să mai aduc vreun argument la ceea ce am susținut mai sus dar vreau să mă asigur că ați înțeles bine: nu susțin că auto-cunoașterea este un lucru rău dar ea trebuie făcută corect (cu ajutorul Duhului Sfânt). Cât despre cunoașterea celorlalți: este una dintre bucuriile și împlinirile acestei vieți trecătoare.
Anumite costuri pe unele servicii banale din Romania se numesc spor...
Loading ...
