Mulți au impresia că Isus a venit pe pământ să facă ce face Superman prin filme. El nu a venit să facă răsturnări de situații sau de legi ci răsturnări și mai mari. Este vorba de răsturnări în caracter în gândirea oamenilor. El nu a dat nicio poruncă nouă așa cum își închipuiesc unii. El nu se schimbă, așa spune chiar El în Biblie.
Mai mult decât atât, chestiunea cu ”iubiți-vă unii pe alții” nu e nouă deloc. Legea morală care a fost dată încă de la începutul omenirii, cele 10 porunci, conține din plin acest principiu al iubirii aproapelui. Chiar fariseii știu că legea în esență înseamnă: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27)
Deci unde este noutatea? Textul din Ioan 13:34 aduce întradevăr o ”poruncă nouă”, dar nu cuvintele ”iubiți-vă unii pe alții” constituie noutatea ci următoarele: ”cum v-am iubit Eu (Isus n.m.)”. Până atunci, omenirea nu mai văzuse o dragoste așa de mare. Nu exista termen pentru a exemplifica iubirea pe care trebuie să o avem unii față de alții. De aceea modelul Mântuitorului face posibilă această nouă stipulare în lege. Dacă până atunci oamenii nu știau cum să se iubească reciproc, până la cât să ierte, până unde să meargă în numele iubirii, de atunci omenirea a aflat. Aceasta este noutatea. Și nu este o poruncă nouă, porunca era veche. Rețeta, modelul, exemplul este nou.
Poruncile nu se schimbă. Au rămas aceleași din veșnicie și vor rămâne în veșnicie. Isus nu a desființat celelalte porunci în favoarea exclusivă a iubirii. El, de fapt, a adus noutatea împlinirii lor și în speță a poruncii atât de greu de ținut: ”iubește-ți aproapele”.








