Papa Benedict XVI a criticat cu vehemenţă uşurinţa cu care magistraţii desfac căsătoriile, mai ales atunci când este invocat ca motiv labilitatea psihică. Magistraţii Tribunalului din Vatican l-au acuzat de amestec în probleme de mariaj.
Pontiful a primit, azi, în cadrul audienţei săptămânale, o parte din membrii clerului, care i-au înmânat o petiţie din partea mai multor cupluri care solicitau desfacerea căsătoriei.
Potrivit canoanelor Bisericii Catolice, toţi enoriaşii al căror mariaj este anulat se pot recăsători, fără a se considera că au încălcate legile catolice.
Înaltul prelat a avertizat Tribunalul Vaticanului că adoptă o tendinţă mult prea liberală, idealizând în mod special persoana şi acordând o atenţie prea mică instituţiei căsătoriei, prin negarea capacităţilor psihice ale individului. (evz.ro)
E îmbucurător să vezi că Părintele Catolicilor are o viziune mai sănătoasă în privinţa divorţului decât cea larg răspândită în mediul creştin. Uşor, uşor s-a mutat accentul de pe importanţa instituţiei căsătoriei pe individ şi pe bunul său plac. În (per)versiunea modernă, căsătoria nu mai e atât de sfântă precum era cel puţin acum câteva secole sau chiar decade.
Partenerul este pentru cei mai mulţi un partener de sex, poate un bucătar, sau o sursă financiară. Dacă se dovedeşte că se răscoală împotriva stăpânului său care s-a îndurat să-l cumpere prin căsătorie, îl dă la schimb. Un “quick divorce” nu costă decât câteva sute de euro. Rezultatele şi efectele sunt vizibile.
Se caută şi se găsesc motive de divorţ. Nu are rost să le enumăr pe toate. Sunt prea multe şi se ştiu – nepotrivire, violenţă fizică, etc. Motive destul de convingătoare pentru unii şi e o problemă vitală pentru cei în cauză. Nu neg. Este. Dar cine mai dă atenţie cuvintelor: “Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” ? Singurul motiv de divorţ în Biblie este adulterul. Putem spune că e singurul domeniu în care nu suntem obligaţi să iertăm. Deşi nu suntem opriţi să o facem.
Dar cum rămâne cu celelalte motive de divorţ?








