Sunt de multe ori tentat să mă comport și să acționez în funcție de circumstanțe. Mai exact îmi reduc potențialul considerând că nu este nevoie de mai mult și de ce să mă ”forjez” când aș putea să stau mai relaxat. Dar când văd că ”merită” încerc să mă implic total. Pare un lucru normal, nu ? Chiar și în sport, când o echipă mai slabă joacă cu o echipă mai bună parcă joacă și ea mai bine, nu-i așa ? Deci potențialul este variabil.
Probabil că și tu ai observat la tine lucrul acesta. Probabil ai văzut că atunci când îți pui ambiția, reușești; ai văzut că dacă vine vorba de persoana iubită esti mai creativ, mai capabil, sau dacă vorbești unui grup mai mare la o festivitate sau întâlnire parcă ești mai bun și uneori te ”auto-uimești”.
O, dar vine o vreme când trebuie să mai stai de vorbă și cu o tanti leana și evident că nu te străduiești prea tare să fii la potențialul maxim. Sau trebuie să prezinți un devoțional și vezi că nu au venit decât doi iar mesajul tău era atât de important, mai bine îl spui altă dată și acum improvizezi ceva ca pentru doi oameni. Mie mi s-a întâmplat acest lucru. Și adesea potețialul meu este variabil, în funcție de cine mă ascultă sau unde sunt. Desigur, nu mă refer aici la limbajul pe care îl folosim, diferit în funcție de pregătirea celui cu care vorbim sau la alte aspecte culturale ci doar la interesul manifestat, la potențialul cu care ne anjazăm în a face sau a spune ceva cuiva.
Becul funcționează la aceeași capacitate indiferent de câți oameni sunt în cameră. Mi-am dat seama că uneori sunt mai prejos decât un bec; uneori zic: las’ că merge și mai așa, las’ că nu e nevoie să mă dedic total că și-așa cât fac pentru acea persoană e mai mult decât deajuns.
Cred că știti cu toții textul de aur din Ioan 3:16. Știți câtor mii de oameni a spui Domnul Isus aceaste minunate cuvinte care descoperă ce sta la baza planului de mântuire ? Răspuns: Unui singur om, lui Nicodim.
Eu cred că tot ce a făcut Isus, indiferent de numărul sau etnia sau culoarea sau pregărirea celor cu care venea în contact a făcut totul implicându-se total, la potențialul maxim. Potentialul Lui era invariabil indiferent dacă mustra sau spunea fericiri, dacă vindeca sau vorbea în pilde. Pentru El fiecare om era important. El se dedica total.
Cum stă treaba cu tine? Te-ai gândit vreodată ce s-ar întâmpla cu tine dacă ai ”funcționa” mereu la potențialul maxim ? Nu te-ai săturat să ai o valoare mai variabilă decât a dolarului în timp de criză economică? Ai vrea să faci ceva și nu știi ce ? Descătușează-ți întregul potențial. Te asigur că acest potențial nu este un ”consumabil” ci te va ajuta să te dezvolți și să devii mai bun în tot ceea ce faci.
Tu poți mai mult ! Adu-ți aminte de ultima oară când ți-ai dovedit lucrul acesta…
Un secret: Invită-L pe Isus să te ajute !
cumva articolul acesta vine in urma sabatului de practica?:)exact acelasi gand mi-a persistat in minte in ultima vreme…practica e de vina!
Mi-ar fi greu sa cred ca potentialul e variabil…poate aruncarea in joc a intregului potential ar putea fi una dintre adevaratele provocari. dezinteresul de a folosi tot ce avem e in stransa relatie cu “cine ne va aplauda la sfarsit”. de multe ori am simtit cum crestinismul din mine (cel de scena) iese cand am public, cand stiu ca spre mine sunt atintiti ochii care ma inteseaza pe mine… ca ochii Domnului care vad tot si cerceteaza tot sunt usor de uitat!
Am intalnit cu ani in urma o femeie deosebita. Sotia unui preot evanghelic. Un model pentru mine. La intebarea mea: care vor fi lucrurile pe care Dumnezeu ni le ca spune in eternitate, despre noi insine, mi-a spus ca vor fi multe lucruri, pe care El a ales sa nu ni le spuna pentru ca ne-am putea mandri aici in trupul acesta si ne-am pierde orice rasplata. variabila e dorinta de a sluji, variabila e motivatia, variabile sunt rezultatele…ah, o intrebare copilareasca: oare becurile simt cand sunt aprinse? ne-am da seama daca sunt loiale potentialului invariabil!