Povestea lui Ian și Larissa: dragoste adevărată sau teribilism?
Nu cred că poate cineva să dea o definiție exactă la dragoste adevărată, dar la teribilism avem una de la DEX:
TERIBILÍSM, teribilisme, s. n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobișnuită; extravaganță, excentricitate; țicneală. – Teribil + suf. -ism.
Având în vedere cele două concepte, în care credeți că se încadrează experiența acestei tinere care alege să se căsătorească cu un astfel de om?
Nota: Pentru a avea și o subtitrare în engleză apasă butonul cc aflat pe bara clipului.
În concluzie, cosiderați gestul fetei ca fiind parte a dragostei pure, adevărate, sau mai degrabă o faptă de teribilism prin care ea încearcă să iasă în evidență. Poate că unii mă vor acuza pentru că am îndrăznit să pun problema așa, dar e varianta cu excentricitatea este cel puțin plauzibilă. Deci?
Iul 05, 2012 @ 21:21:57
Hm… pe mine sincer m-a uimit. Nu cred că a fost o faptă de teribilism. Probabil că depinde de prespectiva din care privim teribilismul: pozitiv sau negativ. Dacă privim doar din perspectiva faptului că a făcut un gest pe care foarte puține persoane l-ar face, da, este o faptă de teribilism. E o manifestare neobișnuită, însă de multe ori dragostea face lucruri ieșite din comun…
Iar cu privire la definiția dragostei adevărate există o definiție
(părere personală).
Videoclipul acesta cu toate că este scurt, oferă deasemenea sufiecient exemplu cu privire la începutul dragostei adevărate, totuși, țin să precizez cu privre la acest videoclip că doar peste ani vom putea trage o concluzie definitivă, dacă aceasta este dragoste adevărată.
(un alt exemplu asemănător mai poate fi văzut aici: http://www.youtube.com/watch?v=nQY4dIxY1H4 )
Iul 07, 2012 @ 18:50:59
Eu sunt aproape sigur că aceşti doi îndrăgostiţi sunt de religie Adventistă. De ce spun asta? Pentru că am văzut că adventiştii sunt mult mai prietenoşi, mai darnici, mai cumsecade, mai omenoşi decât unii ortodocşi. La adventişti nu ţi se spune că o să ajungi în iad dacă faci nasoale, ci să ajuţi pe semenii tăi pentru că asta ar vrea Dumnezeu să crezi că e bine. Adventiştii nu sunt bârfitori sau lacomi, aşa cum i-am văzut pe unii ortodocşi din România (mai ales cei care se duc la sărbători unde se dă ceva GRATIS). Un adventist o să-ţi spună FRATE şi o să te iubească, chiar dacă nu eşti fratele lui. Un adventist o să se roage aşa cum crede el că este mai bine şi să-l venereze pe Dumnezeu cum consideră că i-ar plăcea să fie venerat şi nu va repeta nişte rugăciuni fără să ştie ce înseamnă, aşa cum fac unii ortodocşi (NU generalizez). Din aceste motive şi multe altele, consider că la adventişti religia poate genera mult mai uşor o dragoste sinceră, decât la ortodocşi, ceva care susţine că ,,Love conques all”, chiar şi dizabilităţile.
Nu consider că este deloc teribilism, dar merită pusă problema şi în felul următor: băiatul avea discernământ atunci când s-a căsătorit cu fata? Adică, am înţeles că s-au căsătorit când a început să comunice, dar nu prea îmi dau seama dacă este 100% conştient de ceea ce se întâmplă în jurul său… Bine, o foaie de hârtie nu cred că ar trebui să conteze în situaţia asta. Dacă se iubesc şi el încă înţelege ce înseamnă ,, a iubi”, atunci e OK!