foto: salutmagazin.com
E 1 martie. Mărțișoarele se împart în stânga și în dreapta. Școlarii dau mărțișoate cât mai multor colege, spre a-și face evidenția ”bărbătoșenia”. Alții oferă doar persoanei iubite. Unele mărțișoare sunt oferite cu mai multă dragoste, altele cu mai puțină. Dar de unde elementul ”love” în toată chestia aceasta cu mărțișorul !?! Până la urmă, mărțișorul este un simbol, un ”anunțător” al primăverii. Poate pentru că mărțișorul este oferit fetelor de către băieți iar acest transfer de la sexul ”mai puțin frumos” la cel frumos poartă o încărcătură profund sentimentală.
Cred că am face bine să mergem puțin înapoi la tradiția mărțisorului. Cum a apărut acel ”șiret” impletit din fir alb și roșu ? Cine, cui i-l oferea, și de ce ?
Când eram în clasa a 8-a doamna profesoară de desen, o doamnă profund ”îmbibată” de bune maniere și tradiții, care ținea foarte mult la semnificația lucrurilor , ne-a povestit într-o zi, care este tradiția și însemnătatea mărțișorului.
În primul rând mărțișorul se oferea cu o ocazie specială când îmboboceau bujorii. Atunci, flăcăii numa’ buni de luat în armată, ofereau fetelor bujori iar dacă fatei îi plăcea de băiatul care i-a oferit bujorul, mergea la el și îi oferea un jnur alb-roșu; jnur pe care îl lucrase cu grijă în timpul iernii. Așa că fata după ce primea bujori (putea avea mai mulți admiratori) mergea la băiatul de care îi plăcea dintre cei care îi oferiseră bujori, și cu obrajii îmbujorați și cu chip timid lega băiatului de braț, şnurul alb-roșu care, desigur, era mai gros ca acum.
Acest şnur era asigurarea că cei doi se vor căsători după ce tânărul își va termina stagiul militar. Era practic un inel de logodnă. Cele două culori ale mărțișorului sunt relevante pentru un astfel de simbol. Roșu simbolizează dragostea iar albul puritatea, faptul că ea avea să-l aștepte curată, iar el avea să se păstreze pentru ea până după armată.
Rolul mărțișorului era de aducere aminte. Poate că, de fiecare dată când se gândea la ea, militarul scotea şnurul plin de valoare sentimentală și ținându-l în mână ca și când ar ținea un mărgăritar, se gândea la iubita lui, la cum au lucrat mânuțele ei la acel simbol al dragostei și cu fiecare zi ce trecea își dorea mai mult să se întoarcă acasă pentru a se căsători cu ea.
Privind în prezent mi-am dat seama cât de nesemnificativ a devenit acest mărțișor. Se vinde la toate colțurile iar despre încărcătura emoțională, despre simbolul albului, sau despre lucrătura fină a mâinilor iubite, nici nu mai este cazul să vorbim. Toate acestea s-au mutat în baruri, în fabricile de tricotat și în cuvinte care își schimbă însemnătatea la fel de repede cum își schimbă un ”tip cool” iubitele.
frumoasa povestioara si plina de talc….ai dreptate draga scriitor…in zilele noastre martisorul si alte simboluri de genul acesta nu mai au aeeasi insemnatate ca alta data…s-au schimbat vremurile pt. ne-am schimbat noi si nu mai dam importanta lucrurilor simple si pure….
interesanta povestioara…trebuie sa recunosc ca acum e pt prima data cand aud semnificatia ‘marticului’…tocmai m-am intors de la scoala…si azi am vazut ca nu s-au mai dat clasicile martisoare legate frumos cu un snur bicolor….anul acesta au fost la inaltime florile….si eu m-am bucurat pt k am apreciat mult mai mult naturaletea florilor…insa acum am aflat si semnificatia darului de martisor si imi dau seama ca intr-adevar multa lume nu cunoaste povestioara pe care ne-ai relatat-o….
Alex, sa ai o primavara frumoasa!
sunt de acord cu dana si abigaella, ai relatat-o frumos. Am auzit-o pentru prima data.
Ar fi frumos daca nu s-ar fi uitat insemnatatea martisorului. Acum nu prea mai are nici o insemnatate.
In mare parte ai dreptate, in legatura cu simbolul martisorului in sine. Acum am transformat totul in ceva comercial. Cat despre poveste martisorului, eu stiu o alta versiune.
Am citit intr-o carte cum ca sorele ar fi coborat pe pamant in chipul uniei fete frumoase. Se spune ca un zeu ar fi furat-o si ar fi inchis-o in palatul lui. Lumea era trista si toate vietatile nu se mai purtau ca intr-o zi obisnuita. Cum situatia nu era una placuta, un tanar si-a facut curaj, si a mers sa caute platul zmeului si sa elibereze soarele. Intr-un final, dupa lungi cautari, a gasit palatul, a omorat zmeul si soarele si-a luat locul sus pe cer. Apoi a venit primavara si totul devenise la normal. Curajosul tanar, zacea insa in palatul zmeului, ranit, si curgandui sangele pe zapada ramasa odata cu sfarsitul iernii. In locul unde sangele lui cald a topit zapada, au rasarit vestitorii primaverii, ghioceii. De atunci, lumea comemoreaza, in amintirea faptei vitejesti a tanarului, legand o ata cu doua culori (una alba, alta rosie) de niste flori. Culoarea rosie a atei, insemnand sangele varsat, iar cea alba, ghiocelul, cel care prevesteste venirea primaverii.
@Costin, ce spui tu este mitul legat de acest martisor. Evident nu este adevarat. Este precum povestea cu barza sau cu mos craciun. S-ar putea sa fie dintr-o mitologie care nu ne apartine noua romanilor. Eu am incercat sa prezint partea simbolica a martisorului, traditia. Martisorul asta era ca verigheta. Acum a ajuns mai neinsemnat decat siretul de la pantof.
P.S. Ms pentru povestirea mitologica.
E bine de stiut.