Maimuta te acuza…cum raspunzi ?

Maimuta are tot dreptul sa fie suparata!Ma ingrozeste faptul ca omul se crede descendentul ei…dar pe maimuta asta cine a facut-o?Toate lucrurile au un Creator!Si oricat omul il neaga pe Dumnezeu,in momentele nefericite ale vietii lui,Il cheama..dar poate fi prea tarziu…Cunosc multe persoane care nu cred in Dumnezeu…sunt oameni fara speranta,oameni care nu vor sa auda nimic,care iti inchid gura…nu poti sa le spui nimic…raman sa vorbeasca faptele mele si ale tale…ca sa le aratam ca Dumnezeu EXISTA,si ca El ne iubeste atat de mult incat Si-a dat pe singurul Sau Fiu,pentru ca oricine crede in El,sa nu piara,ci sa aiba viata vesnica.Nostima poezia si verosimila:))

Bro….dar ne acuza nu gluma.
Ce sa zic ii cam dau dreptate.Pe mine ma pus pe ganduri.
Las pe alti sa comenteze.
Sincer tare curios sunt………….

Tot dreptul pentru maimuta si cred ca nu numai ea are dreptul sa fie suparata ci chiar toate animalele deoarece din cauza omului au ajuns sa fie blestemate sa traiasca pe acest pamant si sa lupte pentru supravietuire,asta pentru cei care cred in Dumnezeu si in creatiune.Are mare dreptate maimuta cand spune ca omul e mai josnic decat ea, pentru ca sunt putine animale care ataca,lovesc sau ucid din instict sau placere,ci doar de frica sau sa se hraneasca,insa omul o face uneori pentru niste motive de neanteles…

Maimuta respectiva este o maimuta… din lume. Sau a trait printre crestini? In ce fel si cat ne deosebim noi, pocaitii, de cei care au creat indignare maimutei?

Câtă dreptate a avut autorul când s-a gândit să creioneze viaţă unora dintre noi!
Cred că trebuia să fie menţionat cel care a avut o asemenea ideea transpusă pentru noi.

Multumesc Magdalena… am mentionat

) Super fabula! Si Florin Laiu super om!

de fapt este protestul catre alti oameni kre fac intr un fel sau altu de ras omenirea..dak toti am gandi la fel ne – am da seama dupa cum spune si el k degeaba suntem mai inteligenti k animalele in general pt k unii nu isi folosesc inteligenta cum ar trebui….si asta ar trebui sa ne dea de gandit…poate i-am putea ajuta sa se schimbe …;)

[...] Preluare de pe blogul: http://altom.wordpress.com [...]

Dragă Alex,
Evoluţia este o credinţă ca oricare altă credinţă; ba mai mult, pentru că este exploatată de către un mic grup de escroci a devenit religie! (Isaia 44:10)
A crede este o calitate, o caracteristică a omului, asemănătoare cu credincioşia Creatorului nostru (Geneza 1:26, 27) A rămâne blocaţi în credinţă, indiferent de felul credinţei, nu mai este o calitate, un merit, ci este un defect.
Noi, oamenii, am fost creaţi ca să devenim nişte creatori ca şi Tatăl nostru care ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui. Unii oamenii au creat multe lucruri bune pentru semenii lor dar alţii au creat dumnezei de tot felul, credinţe pe care le exploatează în favoarea lor şi în detrimentul maselor de credincioşi.
Dacă cineva vrea să facă vreun comentariu la ceea ce am scris aici să fie foarte precaut pentru că nu mă refer numai la ce este cunoscut ca religie, ca teologie ci şi la aşa numitele “ştiinţe”, fie filosofice, fie teze ştiinţifice considerate adevăr.
Să nu se uite! Să nu se uite că s-a spus: Toţi idolii vor pieri. Toţi dumnezeii care nu au făcut cerurile şi Pământul vor pieri.
Traian

daca ar fi si animalele ca oamenii atunci chiar ca ne-am prapadi de ras ) are dreptate maimuta:nu trebuie sa ne mai imite niciodata!!:)

tare tare adevarat

Autorul poeziei NU este Florin Laiu.
Judecati si dvs din textul de mai jos,care i l-am scris si lui Florin Laiu .Oricine poate face cate variante vrea,nu apartine nimic lui Laiu

“ideea ati furat-o.
cel putin ultimele versuri le-ati copiat cuvant cu cuvant
este doar o traducere mai liberala,dezvoltata.
Nu aveam de unde sa stiu?stiu multe despre Monkey disgrace The monkey speaks his mind – dave bartholomew etc. pe asta ati mizat? ca 20 de ani nu se va sti nimic? Ati furat ,domnule ,si ati primit laudele cu nesimtire. Ba ati si bestelit pe niste persoane care au impanzit netul cu alte variante,nu ale poeziei dumneavoastra,ci a poeziei originale.
Halal caracter pentru un profesor la Institutul Teologic.Vreti sa traduceti Biblia?”

The Monkeys Disgrace
A friend sent me this poem, which seems a complement to Uncivilized, by Edmund Vance Cooke (1866-1932). I first heard Uncivilized at a CGO meeting in Alburquerque perhaps 5 or 7 years ago, when Everett Gross recited it from memory. The third verse of this one seems to me to be a direct reference to Uncivilized.

The Monkeys Disgrace

Three monkeys sat in a coconut tree
Discussing things as they’re said to be.
Said one to another, “Now listen, you two,
There’s a certain rumor that cannot be true,
That man descends from our noble race -
The very idea is a disgrace.

No monkey ever deserted his wife,
Starved her babies and ruined her life;
And you’ve never known a mother monk
To leave her babies with others to bunk,
Or pass them on from one to another
Til they scarcely know who is their mother.

And another thing you’ll never see -
A monk build a fence around a coconut tree
And let the coconuts go to waste,
Forbidding all other monks to taste.
Why, if I put a fence around this tree,
Starvation would force you to steal from me.

Here’s another thing a monk won’t do -
Go out at night and get on a stew,
Or use a gun or club or knife
To take some other monkey’s life;

Yes, Man Descended – That ornery cuss -
But, brother, he didn’t descend from us!”

– anonymous

Uncivilized begins,

An ancient ape, once on a time,
Disliked exceedingly to climb,
And so he picked him out a tree
And said, “Now this belongs to me.
I have a hunch that monks are mutts
And I can make them gather nuts
And bring the bulk of them to me,
By claiming title to this tree.”

[read the entire poem here]

One source attributes The Monkeys Disgrace poem to Nettie Bates Thomas, another to Ogden Nash. Yet another compares it to a 1950s Broadway show tune, which you can hear here.

But I’ve also found a lot of other attributions for it, some which date it back to within Cooke’s lifetime:

There is a Dear Abby column which reads as follows: Tri-City Herald, Thursday, July 30, 1987

DEAR ABBY: I see by your column in The Cleveland Plain Dealer that you are trying to find the author of the poem titled The Monkey’s Disgrace. I was stationed in North Africa with the U.S. Army in 1943 and 1944, and I saved the clipping (enclosed) from the Stars and Stripes (a paper published for the armed forces in the European theater). As you can see, the original title of this poem is Man Descended and the author is Pvt. Edwin R. Pauley. Glad to be of help. — Walter S. Zaborowski, Maple Heights, Ohio.

DEAR ABBY: I am happy to inform you that the author of the poem you printed in The Times-Picayune is none other than Fats Domino’s bandleader, arranger and trumpet player — Dave Bartholomew. You had the title wrong, however. The actual title is The Monkey Speaks His Mind. — Jim Peddecord, New Orleans.

DEAR ABBY: The Monkey’s Disgrace, published in The Daily Ardmoreite, was written by Phil Kerr. He wrote humorous poems comparing man to animals. He wrote a clever one about a gum-chewing man and a cud-chewing cow. — Phyllis Smee, Ardmore, Okla.

DEAR ABBY: I read you daily in The Punxatawney Spirit. I’ve kept a copy of that poem, A Monkey’s Disgrace, for years. It was written by Richard Rotor. — Mrs. Charles S. Smith, Punxatawney, PA.

DEAR ABBY: Re The Monkey’s Disgrace: I can’t help you — but a similar message was carried in the lyrics by Y. A. Harburg in Harold Arlen’s “Monkey in the Mango.” It was featured in the Broadway musical “Jamaica” in about 1957. — C. Gayle Warnock, Scottsdale, Ariz.

DEAR ABBY: The author of that poem about the monkeys was Gene Racey of Pulaski, Iowa. He operated a lumberyard for many years. On one occasion, Gene was a passenger in our car with three other men. Someone mentioned that poem, The Monkey’s Disgrace, and we all agreed it spoke the truth. The author was supposedly unknown. After a chuckle, Gene said, “I wrote that poem. I never claimed it because I didn’t want public recognition.” Gene Racey is now diseased, but another mutual friend still recalls Gene’s fun in revealing that he was the author. — The Rev. H. E. Harryman, Douds, Iowa.

DEAR ABBY: Do you want to know who wrote The Monkey’s Disgrace? It was James Whitcomb Riley. — Terry and Maureen
DEAR ABBY: The Omaha World Herald carried your column in which “John H. of Muncie, Ind.” asked who wrote the poem A Monkey’s Disgrace.

I have the poem, but it carried the title “The Monkey’s Viewpoint,” and the author is Bill Johnson. — Mrs. Paul Haws, Omaha, Neb.

DEAR ABBY: My ex-son-in-law told me that one night he and a bunch of his buddies were sitting around in Vietnam when one of the guys made up the first few lines, then another soldier added a few more, and before they knew it the entire poem about the monkey’s disgrace was put together. They called itThe Unknown Soldier’s Poem, because several soldiers made it up. — Ex-mother-in-law, Chippewa Falls, Wis.

DEAR ABBY: The Monkey’s Disgrace, published in the Oregonian, has been in my file for about 35 years. The author is Vera Bender. –Clara Peyrollaz, Carson, Wash.
and, in the St. Petersburg Times, October 17, 1987, appears this:

DEAR Abby: After reading “The Monkey’s Disgrace,” I felt I should tell you that I’ve had that poem since I was 10 years old. (I am now 80.) I am sending you two more amusing poems I have had for at least 70 years. You may want to share them with your readers. — Bertha D. Goff, Coldwater, Mich.

at http://www.rampbbs.net/monkeyinfo.htm, it is attributed:

The author of this poem is Gilliam S. Weaver. His symbol was 20 years behind the 8 ball which referred to prison time he served for armed robbery. He was caught inside an armored car with a gun in his possession. I met him in Bunker Hill Indiana in the cold winter of about 67. He was hitch hiking to a priest friend in Florida where he often wintered. His stories were so interesting that I took him home for lunch and later to the Kokomo city shelter near where I lived. He gave me a hand written copy of that poem as a means of saying thank you. He said that he had written that copy the previous night while he was in the Peru, IN jail for vagrancy. He said that they had picked him up the night before after they had served supper and released him the next morning before the served him breakfast.

He was an older man when I met him and I remember seeing him on the old Art Linkletter TV show telling the same stories. We even wrote to the priest in Florida to see if he ever made the trip safely, but never got an answer.

I’ve always remembered the poem and have always seen it as author unknown. Maybe we can put a name to that poem at last. His stories seemed believable to me, but who knows.

William R. Milligan

In any case, I encourage you to read it side by side with Uncivilized, and see what you think.

@ioan
Ce înţelegeţi Dvs prin „autorul” poeziei ?
După ştiinţa mea, sunt singurul autor al poeziei româneşti de mai sus. Ea a circulat şi în variante mai mult sau mai puţin asemănătoare, unele datorate faptului că am mai modificat poezia între timp, altele datorate intervenţiilor celor care au preluat-o ca şi cum ar fi fost o poezie populară. O poezie nu este teză doctorală, domnule. Poetul se poate inspira, mai mult sau mai puţin, de oriunde. Iar nevoia de a preciza de unde s-a inspirat sau în ce măsură este dependent de o anumită lucrare preexistentă, este discutabilă. Atunci când dependenţa este totală şi autorul original este cunoscut, este necesar să precizezi că ai făcut o traducere sau adaptare după XY. Ceea ce am făcut eu în acest caz, nu a fost o traducere. În unele versuri am preluat exact ideea, în altele am adaptat, am parafrazat sau doar m-am inspirat. Eu nu aveam internet pe atunci, am găsit o anumită formă în limba engleză, citată ca poezie anonimă de un autor religios, cu care făcusem cunoştinţă în vara lui 1990. Când i-am citit cartea, mi-a venit în minte să traduc poezia aceea, apoi m-am gândit s-o extind, s-o modific etc.
Nu este prima ocazie în care am tradus poezie. Nu am obişnuit să-mi asum munca altuia. Când este vorba de poezie, traducerea poetică este o creaţie în sine. Dacă aş fi cunoscut numele autorului, aş fi menţionat. Dar nu puteam veni în faţa publicului cu o notă de genul: adaptare după o poezie anonimă găsită în cartea XY ! De aceea, când am publicat poezia, şi realmente am dorit să menţionez faptul, editorul mi-a spus că nu este necesară informaţia aceasta pentru cititori. Şi am lăsat-o baltă. Asta-i tot.
Ziceţi că mi-aţi trimis „textul de mai jos”? Unde şi când? Sunt interesante informaţiile şi recunosc că forma pe care o găsisem eu semăna cu „The Monkey’s disgrace” pe care o citaţi mai jos. Acum înţeleg că era o versiune anonimă a acestei poezii. Se pare că şi în engleză a circulat în variante populare. Nu am nimic împotriva ideii de a face diverse variante la poezia aceasta. Faceţi câte doriţi, dar având în vedere că acele versiuni apărute pe net sunt de dată mai recentă decât poezia mea, am şi eu dreptul la oarecare suspiciuni. Nu susţin că forma pe care i-am dat-o eu ar fi ultimul cuvânt în poetică, chiar m-aş bucura să fi scris cineva o variantă mai bună. Dar ce am găsit eu pe net au fost fie versiuni pe care le publicasem anterior, fie modificări populare sau publicări sub un anumit nume.
Acuzaţia Dvs. că am „furat” ideea este nostimă. Ideile care circulă, care nu poartă nume exprese, sunt bun comun. Poezia nu stă în originalitatea ideilor, ci în forma exprimării lor.
„Ati furat, domnule, si ati primit laudele cu nesimtire. Ba ati si bestelit pe niste persoane care au impanzit netul cu alte variante, nu ale poeziei dumneavoastra, ci a poeziei originale.”
Am primit laude… cu nesimţire. Deci asta este problema, acum, ale cui să fie laudele! Eu vi le cedez pe toate, dacă asta vă doare. În ce priveşte variantele apărute pe net, am avut dialog cu unii bloggeri, dar nu am beştelit pe nimeni. Ştiu că era şi un tip care susţinea sus şi tare că este poezia lui originală. I-am scris vreo două şi l-am lăsat în pace. Dacă nu este aceeaşi persoană cu Dvs., înseamnă că a mai apărut un pretendent la succesiune, şi va trebui să vă bateţi cu mai mulţi. Vreţi să cred că după ce poezia mea a circulat în limba română pe internet şi a fost apreciată de mulţi români din ţară şi din diaspora, recenta versiune la care vă referiţi este tradusă după textul original? De ce atunci nu a menţionat autorul acela, teribil de cinstit, că poezia este tradusă din engleză? Aş fi înţeles imediat.
Nu mă interesează ce vreţi să faceţi cu poezia Dvs., dar modul în care Dvs trataţi un om este foarte mioritic. În final, vă legaţi de intenţia mea de a traduce Biblia. Probabil asta deranjează mai tare. Fiţi pe pace, nu o traduc pentru Dvs., ci pentru mine, pentru copiii şi nepoţii mei, pentru prietenii mei şi pentru toţi cei care sunt curioşi fără a fi răi.

Domnule Laiu,
Eu te tratez asa cum trebuie tratat un plagiator,adica un hot.Altii te-or fi plagiat pe matale(nu eu, nu am veleitati de poet),dar pe mine ma intereseaza strict cazul dumneavoastra.
V-ati insusit creatia altuia,fie el si anonim,si v-ati prezentat,20 de ani drept autor.asta e un fapt.
Mioritic e doar felul jalnic in care incercati sa va explicati.Sunteti un fel de Adrian Severin.
Mai jos,cateva randuri din Wikipedia,despre plagiat.

“Plagiatul reprezintă însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie proprie.[1]

Autorul real poate fi o persoană, o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau organizaţii, inclusiv o comunitate de contributori – precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor de autor. De exemplu, susţinerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat – deşi nu încalcă nici un fel de drept de autor sau de proprietate intelectuală. [2].

Cuvântul „plagiat“ vine din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt.
Existenţa contrafacerii sau a plagiatului se stabileşte, în principiu, pe baza de asemănări şi nu de deosebiri. Simpla existenţă a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedeşte existenţa şi importanţa asemănărilor. Stabilirea existenţei plagiatului este, prin urmare, o “problemă de fapt” [3].
În Statele Unite ale Americii, un student care copiază pentru a trece un examen sau pentru a obţine un calificativ bun la o materie de studiu este pedepsit prin eliminarea din toate universităţile statului pe teritoriul căruia s-a petrecut fapta de plagiat. Pedeapsa este deosebit de gravă, deoarece orice cetăţean al SUA beneficiază de reduceri de taxe numai în statul în care trăieşte. Dacă este obligat să plece din statul în care trăieşte, nu-şi poate face studiile decât prin plata integrală a taxelor universitare.”
Asa ca ,multumeste lui Dumnezeu ca traiesti pe plaiurile mioritice,unde toata lumea fura, si nu-i pasa nimanui de un domn profesor plagiator.

Domnule Ioan, îmi dau seama că sunteţi absolut pornit şi răutăcios. Ferească Dumnezeu de hipercorectitudinea în numele căreia vorbiţi. Nu slujeşte la nimic şi nu ajută nimănui, domnule; nu este o foaie de examen la fizica atomică.
Dacă un poet român s-a inspirat din folclor, sau dintr-o altă poezie anonimă, trebuia să-mi dea mie socoteală că a preluat ideea şi chiar nişte versuri de la X sau Y? Astea sunt detalii de bucătărie care de cele mai multe ori nu se menţionează în cazul poeziei. Dar nici nu se pot ascunde. Nu este vorba de a ascunde o realitate. De altfel, cum se face că v-aţi trezit tocmai după ce eu am menţionat pe saitul meu faptul că m-am inspirat dintr-o poezie anonimă de limbă engleză? Nu o făcusem ca dezvăluire, ci pentru a răspunde unei comentatoare care a apreciat poezia, şi am recunoscut că ideea de bază a poeziei nu-mi aparţine. Ceea ce este sigur că-mi aparţine, este „această” poezie, în limba română. Când am scris-o, nu visam că va circula atât de mult pe internet.
Halal poliţai, care prinde hoţul după ce acesta recunoaşte! Hoţul care a rupt o cireaşă de peste gard, fără să anunţe stăpânii. Şi acum hai să-i tăiem mâna, ca la turci. Să vă dea Dumnezeu după cinstea dumneavoastră. Eu n-am ce să vă mai zic. Dacă aş avea timp, v-aş dedica o poezie originală, că meritaţi.

”De altfel, cum se face că v-aţi trezit tocmai după ce eu am menţionat pe saitul meu faptul că m-am inspirat dintr-o poezie anonimă de limbă engleză? Nu o făcusem ca dezvăluire, ci pentru a răspunde unei comentatoare care a apreciat poezia, şi am recunoscut că ideea de bază a poeziei nu-mi aparţine. Ceea ce este sigur că-mi aparţine, este „această” poezie, în limba română. Când am scris-o, nu visam că va circula atât de mult pe internet.”

Cred că este foarte clar…

© Poezia este o adaptare şi parafrază amplificată, scrisă de mine acum aproape 20 de ani, după nişte versuri englezeşti anonime, publicate în cartea Kaleidoscope of Diamonds, a lui Desmond Ford. Scrisă iniţial într-o versiune puţin diferită, poezia a fost publicată în Curierul Adventist, apoi în albumul Stihuri de altădată (Cernica: Editura GRAPHE, Colecţia Ştraif, 2004). Între timp, a fost pusă în circulaţie de unii ca poezie anonimă, uneori în versiuni mai vechi, alteori modificată în variante nefericite sau chiar menţionându-se un alt autor. Cei mai mulţi bloggeri recunosc că este poezia mea (mă refer la versiunea românească). Informaţii importante despre versiunile englezeşti ale poeziei (The Monkeys Disgrace) se găsesc aici.

Aceasta explicate ati postat-o dupa ce eu am scris despre existenta poeziei in limba engleza.Cu vreo doua zile inainte ati scris ceva foarte ambiguu ,ca raspuns la elogiile unei fete mai saracute cu duhul,: “O poezie savuroasa, picanta cat trebuie, pentru un apetit sanatos. Papilele sufletesti va spun: multumesc! Si… daca aveti reteta, de ce nu mai preparati inca o portie??”
Da, va inteleg, nu puteati sa-i spuneti ca reteta este sa gasiti niste idei originale , pe care sa le parafrazati , amplificati, etc,vorba dumneavoastra.

Cert e, ca douazeci de ani nu ati suflat un cuvintel despre originile poeziei! cica ati vorbit cu editorul si el va spus sa o lasati balta. Vreti sa cred ca sunteti atat de naiv?Va impins editorul in pacat,ptiu , uciga-l toaca! Nimic nu imi repugna mai mult ca un barbos naiv.

“Indiferent de tipul autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat.”
Cam asta e definitia plagiatului,maestre! Vorba dumneavoastra ,oamenii inteligenti (si instruiti ) vor intelege.

Nu am nevoie să mă apăr faţă de d-ta, poezia o să mă apere singură. Ea va rămâne în circulaţie, aşa cum este, dincolo de versiunile englezeşti anonime. Iar d-ta vei crea în continuare teorii conspiranoice cât vei pofti.

fara originalul englezesc,poezia dumneavoastra nu ar exista.
Asta va va acuza intotdeauna.