Urăsc libertatea care mă privează de restricţii
Am rostit în grabă cuvintele acestea în una din serile trecute. Eram acasă, discutând cu un musafir. Nu ştiu dacă prietenul meu mă înţelese, dar pe mine m-au urmărit cuvintele care au zburat cu viteză mai mare decât cea necesară înţelegerii profunzimii ei.
Mi-am pus întrebarea: Ce este libertatea? Unde găsesc acea stare de împăcare cu mine, cu cei din jur şi cu circumstanţele vieţii? “Libertatea este oxigenul sfletului”, spunea Moshe Dayan. Omul a luptat dintotdeauna cu orice preţ pentru a putea respira: Când Eva a muşcat din fructul interzis, când Nietsche a rostit “Dumnezeu a murit”, când cei doisprezece apostoli Îl urmau pe Isus, când aşteptăm să împlinim 18 ani, când au murit în 89 tineri români.
Când Martin Luther a scris cele 95 de teze, când Neil Armstrong a pus piciorul pe Lună, când tinerii aprind prima ţigară în curtea şcolii, când Alexander Fleming a descoperit penicilina, Când Iona a fugit de Dumnezeu, când protestăm împotriva cip-urilor şi a camerelor de supravegheat – toţi căutăm libertatea.
Care dintre aceştia o vor găsi? Pentru că toţi fug de restricţii. Fie că sunt impuse de Ceauşescu, de vreo boală, de Hitler, Legile gravităţii sau Dumnezeu, toţi căutăm libertatea. Însă unde se găseşte? Îna afara oricăror restricţii? În depăşirea limitelor impuse?
Nu. Dacă nu ar exista restricţii, nu ai fi o persoană liberă. Nu ai putea să te plimbi liniştit pe stradă. Însă adevărata libertate înseamnă mai mult de atât. O Persoană a căutat şi ea libertatea. Însă ciudat, nu libertatea Ei. Ci a ta şi a mea. Această Persoană e Isus. E Dumnezeu. Şi ne-a dat posibilitatea să fim liberi privându-se pe El însuşi de viaţă. El însuşi S-a supus unor legi, cele divine. A acceptat restricţii. Nu şi-a permis să încalce niciuna, fiindcă era în pericol libertatea ta. Libertate care înseamnă Viaţă.
Oare acesta să fie modul prin care se dobândeşte libertatea? A căuta libertatea celorlalţi îndemnându-i să traiască asemenea Lui. Nu în libertinaj. Ci sub restricţiile impuse de El. Iubeşte-le, preţuieşte-le, trăieşte-le, căci ele te fac liber. Ele îţi aduc Viaţa.
Apreciez foarte mult acest articol defapt e un adevar mare si fundamental .Uneori fugim de restrictii si si nu ne dam seama ca ne apropiem foarte tare de nesiguranta
frumos articol. e un subiect care m-a pasionat si pe mine. despre acelsi subiect poti citi pe blogul meu. alese binecuvantari si ganduri nobile sa iti dea Domnul libertatii.
adevărat…dar ce te faci când unele restricţii te privează de libertatea lui Dumnezeu? adică, acele restricţii care vin în contradicţie cu libertatea religioasă….sau…te-ai gândit vreodată ca Domnul Hristos a fost un rebel pentru cei din vremea lui? Şti că Domnul Hristos nu era de acord cu restricţiile impuse de rabini asupra Sabatului? Cu aceste restricţii ce te mai faci? Mai poţi fi cu adevărat liber în perimetrul lor?
Ne place acest subiect… libertatea! Si ne place s-o afirmam, s-o sustinem, insa exista cu adevarat? Dumnezeu ne-a creat liberi! Sunt de acord! Dar cat cunoastem noi aceasta libertate divina si cat e plasmuirea propriei haine de pacat?
Multi tineri din ziua de azi fug de restrictii: ”Nu merg la voi la biserica pt. ca voi aveti o multime de restrictii, sa nu faci..sa nu…, sa nu…”. Insa acestea nu sunt restrictii, ci sunt protectii!…o alta perspectiva…va rog nu le mai numiti restrictii, pentru ca Domnul Hristos nu a ingradit pe nimeni!
Ai dreptate,andrei…stiu o mica ilustratie cu referire la acest subiect.Este vorba despre un baietel care se joaca intr-un loc ingradit,special pentru a-l proteja de masinile si pericolul de pe strada.La fel este si in cazul nostru.Dumnezeu ne-a dat cele zece porunci si anumite sfaturi,nu pentru a ne priva de libertate,ci de a ne oferi o libertate fara pericole.Si in plus,toata lumea stie sa incalce reguli,dar…s vedem cine stie sa le respecte!;)
Sunt convinsa ca…cine vrea cu adevarat sa inteleaga aceste lucruri va reusi,negresit.Pentru ca El ne-a daruit o intelepciune mai frumoasa decat vrem noi sa credem…