Spune-mi cine sunt prietenii tăi ca să-ţi spun cine eşti.
Cu siguranţă aţi auzit această propoziţie de multe ori. Ştim că este concepţia majorităţii. Cineva se uită la prietenii mei şi “mă poate caracteriza”. Unde a dus această concepţie?
Ne alegem cu maximă grijă prietenii, în funcţie de preocupări, în funcţie de pasiuni, de nivelul intelectual, în funcţie de ce scrie pe eticheta de la haină, în funcţie de înălţime sau naţionalitate, de culoare sau etnie, de apartenenţa religioasă sau geografică, în funcţie de ceea ce ne caracterizează. De ce?
Pentru ca nu cumva să se uite cineva la prietenii mei şi să mă judece greşit. Dar această concepţie a adus multă durere. Oameni care nu se simt acceptaţi în unele cercuri, elitismul, lipsa diversităţii, lipsa interesului faţă de cei diferiţi de tine.
Aşa am ajuns să ne pese de imaginea noastră, şi să nu ne mai interesăm de oameni. E lepra erei noastre supradozată de valori morale, dar moartă în privinţa dragostei faţă de semeni. Virusul promotor e omul care ştie ce este binele şi care caută doar compania acelora care îl manifestă cel mai vizibil. Nici măcar nu ştie că şi el contribuie la această epidemie. Sărmanul..
Ceea ce intenţionez nu e să demontez valabilitatea zicalei de mai sus, ci să merg dincolo de ea. Ea poate reda adevărul dar nu întreg. E legat de cum îi judecăm noi pe ceilalţi. E de ajuns să îi judecăm după prieteni?
Poate te va ajuta să îţi amintesc că Isus a avut prieteni trădători, lacomi, egoişti, vameşi înşelători, aaah şi era să uit: până şi curve!
Mulţi prieteni a mai avut Isus… Dar nu au fost doar sfinţi, doar bogaţi, doar pescari, doar vameşi sau doar învăţaţi. Pentru că Lui nu I-a păsat de cum Îl vor judeca ceilalţi, ci pe El L-a interesat omul. Reputaţia lui Isus a fost valoroasă pentru că El a iubit pe toţi păcătoşii şi a petrecut timp cu ei. Valoarea nu se dobândeşte căutând să îţi păstrezi reputaţia.
Vă încurajez să vă împrieteniţi cu cei marginalizaţi cu riscul de a fi judecaţi greşit. Nu vă temeţi să pierdeţi o banală reputaţie. Temeţi-vă să pierdeţi un prieten!
Nu judeca oamenii după prietenii lor! Nu uita că Iuda era prieten cu Isus.
Loading ...
Chiar ma gandeam cand am inceput sa citesc…Niciodata cand cineva a inceput sa devina prietenul meu nu m-am gandit…” Merge mai departe, asta o sa dea bine la “CV”, sau in ochii lui X, Y….”
Cred ca adevarata prietenie se intampla dincolo de toate “planificarile”, de toate avantajele…Poate ca acestea vor urma. Dar nicioadata nu stau la baza unei preietenii trainice, autentice, cladite pe..agape, de fapt.
Hai sa ne imprietenim cu cei care au nevoie, intr-adevar. Nu sa ne imprietenim cu cei de care avem noi nevoie.
Am prieteni pentru care nu as baga mana in foc , nici de bine , nici de rau.Am prieteni care ma enerveaza mai mult decat m-ar putea enerva sau supara oricare alti oameni.Am prieteni cu obicei proaste,momente in care simt ca nu-i mai suport.Si da, sunt prietenii mei.Sunt prietenii mei pentru ca accepta ce e bine, pentru ca si eu am defecte pe care ei le suporta,pentru ca nu stau sa-i judec inainte sa-i iubesc.Nu stiu daca ar trebui sau nu sa imi pese mai mult de imaginea pe care si-o fac cei din jur doar din aceasta perspectiva.Problema cu “spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa iti spun cine esti” cred ca intervine atunci cand petreci foarte mult timp cu acele persoane , devii dependent de prezenta lor si/sau frecventezi aceleasi locuri, insusesti aceleasi obiceiuri etc.Insa putem avea prieteni si fara ca ei sa ne influenteze pe noi.La urma urmei, daca prietenii nu te inteleg si daca tu nu ii intelegi pe ei, atunci ce astepti?Sa nu uitam ca prietenia nu este intre doua persoane perfecte, ci doua persoane care aleg sa se suporte asa cum sunt.
wow….imi place cum ai scris Bobby:)…chiar ma gandeam ca si mie mi s-a intamplat sa judec unele persoane dupa prieteniile pe care le au…mi-am dat seama ca e gresit lucrul asta si acuma mi s-a intamplat mie sa fiu judecata de altii in legatura cu prieteniile mele….i trist ca tot mai mult a decazut lumea asta….Felicitari inca odata pentru articol:D….succes in continuare
IMI PLACE TARE MULT FAPTUL CA IN ACEST ARTICOL NE INVETI SA NE RAPORTAM LA ISUS DIN PARTEA MEA OBTII NOTA 11
M-AS BUCURA ENORM DE MULT SA INTELEAGA TOTI LUCRUL ACESTA 
DUMNEZEU SA NE AJUTE PE TOTI SA FACEM RAPORTAREA ASTA IN FIECARE MOMENT SI IN FIECARE SITUATIE .
Cand am terminat de citit, gandul mi-a zburat la cei mai buni 2 prieteni din Biblie: David si Ionatan. Eu cred ca am prieteni adevarati. Chiar cred si chiar am. Cel putin unul
care si-a dat deja viata pentru mine. Am observat ca indiferent de cat imi sunt mie, ceilalti, de prieteni, daca eu ofer incredere chiar si atunci cand nu merita, chiar daca sunt barfit, dar uit …incet incet sunt sunt tot mai cautat pentru acea incredere si il castig 
e foarte interesant articolul Bobby… dap…ai dreptate… trebuie sa ne imprietenim si cu cei care sunt marginalizati……..in mod special cu ei/…. Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa facem din cei marginalizati prie6tenii nostri…. dar in primul rand El ar trebui sa fie primul in lista noastra…la prieteni….