Parcă amintirile sunt mai active în această perioadă a anului. Cadourile pe care le-am primit în anii anteriori, prietenii cu care am fost la colindat, prăjiturile pe care le făcea mama când eram mic, cântecele pe cale le interpretam cu glas de copil… Și, pentru că tot a venit vorba de cântece, chiar acum îmi vine unul în minte. Acest cântec are în refren următoarea afirmație: Să fiu păstor sau mag, cât mi-ar fi drag !
Totuși dacă privim puțin la cele două grupuri care l-au vizitat pe Isus pot spune că mi-e mai drag să fiu mag decât păstor. Magii i-au adus daruri, și nu orice fel de daruri: aur, smirnă și tămâie; pe când păstorii au venit cu mâna goală. Nu au avut nimic pentru Dumnezeul Întrupat. Mai mult decât atât, ei, păstorii avuseseră marele privilegiu de a fi anunțați de îngeri că s-a născut Mesia. Nu erau acolo în treacăt, nu veniseră să verifice, ei știau la cine vin și cu toate acestea nu i-au adus niciun dar.
Întrebare: Tu ce ai vrea să fii ? Păstor sau mag ?
Dacă nu te-ai decis, te invit să vedem totuși dacă nu cumva i-au adus și păstorii un dar.
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
Toţi ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
Şi păstorii s’au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese. (Luca 2:17-20)








