O simplă imagine. Un băiat sărac, un copil al străzii ce priveşte prin vitrină aniversarea unui alt copil cu părinţi. Ce l-a oprit pe acest băiat să privească pierdut imaginea de dincolo de sticlă? Ce simţea văzând pe celălat copil primind totul de la afecţiunea părintească până la mulţimea de atenţii învelite aşa de frumos în hârtie colorată?
De ce s-a pierdut oare în faţa acestei vitrine? Probabil îşi aducea aminte că nu de mult a fost şi ziua lui. E adevărat, muncise puţin mai mult ca să-şi permită de ziua lui să mănânce şi altceva decât covrigi cu sare sau pâine cu sana. Nu a avut nici cine să-i zică “La mulţi ani!” decât pe amărâţii lui de camarazi cu care împarte căldura canalului. Păcat că nici măcar vreunul dintre ei nu şi-a amintit de el.. Dacă n-ar fi geamul acesta despărţitor! Dincolo de el sunt toţi aceia care zâmbesc şi care se îmbrăţişează.. dincoace sunt aceia care doar visează, tânjesc şi nu pot decât să privească..
Loading ...
vaiii…e trist dar adevarat!!!:(…..
Slava lui Dumnezeu ca nu mai sunt unul care doar priveste printr-o sticla acolo unde armonia, bucuria, iubirea sunt posibile si impartasibile. Nu mai doar visez la ceva nedefinit, ci traiesc zi de zi bucuria de a-I fii fiica!
intr-adevar…trista povestioara, dar reflecta realitatea zilelor noastre. poate ca vom reusi ca prin aceasta scurta relatare sa fim mai recunoscatori de ceea ce avem noi si inimile nostre sa fie sensibilizate ca din putinul nostru sa oferim o farama si celor care nu au nimic…Domnul sa ne ajute la aceasta.
se va repeta la nesfarsit povestea “fetita cu chibriturile”. Societatea umana a pornit pe un drum gresit cu mult timp in urma, iar constientizarea acestui fapt este aproape inexistenta la nivel macro.
da…e trist ca mai exista copii care sufera si care au parte de o asemenea soarta, dar ma linisteste gandul ca in curand va veni Tatal nostru sa ne ia la el si atunci nu va mai fi nici un geam despartitor.
realitatea din zilele noastre:(
… trist …si impresionant ….imi ramane imaginea asta in minte si cred ca atunci cand noi NU II PERMITEM LUI ISUS SA INTRE IN INIMILE NOASTRE IL TINEM LA USA INIMII NOASTRE E X A C T C U M S T A ACST COPILAS PRIVESTE CU MILA SI NU POATE FACE NIMIC ( NU zic ,ca D-zeu nu are putere sa faca nimic dar daca noi nu II PERMITEM ,EL NU NE POATE FORTA )
desi sunt multi saraci care deabea au ce manca, cu adevarat bogati sunt. Dar sunt si altii care desi sunt bogati si au de toate, cu adevarat saraci sunt. Cu nimic nu este mai presus trupul decat sufletul. “La ce ne foloseste lumea intreaga de-ar fi a noastra, dar sufletul nostru e sarac?”
Multi nu stiu ca nu pentru ei au casa masini si bani! Va veni o zi a socotelilor pentru toti; chiar si pentru mine care nu sunt in top 300, dar am o masina o casa si un salariu; in comparatie cu el sunt bogat! Ce as putea face pentru el?
Consider acesta un subiect destul de profund,la care foarte putini isi pun timp de-oparte sa mediteze sau macar…sa-si aminteasca…Poti privi lucrurile din mai multe perspective,insa…eu prefer sa gandesc in sensul ca…fiecare am fost inzestrati cu cate un dar,insa acesta nu este doar pt noi,ci si pt ceilalti,prin prisma noastra…adica…celui bogat i s-au daruit bani pt cel sarac…cel cu familie trebuie sa fie dispus sa o ofere si celui caruia ii lipseate,s.a.m.d….Numai ca noi…uitam in fiecare clipa asta…Daca nu am face-o…ar fi altfel…am fi ”altom”…