O simplă imagine. Un băiat sărac, un copil al străzii ce priveşte prin vitrină aniversarea unui alt copil cu părinţi. Ce l-a oprit pe acest băiat să privească pierdut imaginea de dincolo de sticlă? Ce simţea văzând pe celălat copil primind totul de la afecţiunea părintească până la mulţimea de atenţii învelite aşa de frumos în hârtie colorată?
De ce s-a pierdut oare în faţa acestei vitrine? Probabil îşi aducea aminte că nu de mult a fost şi ziua lui. E adevărat, muncise puţin mai mult ca să-şi permită de ziua lui să mănânce şi altceva decât covrigi cu sare sau pâine cu sana. Nu a avut nici cine să-i zică “La mulţi ani!” decât pe amărâţii lui de camarazi cu care împarte căldura canalului. Păcat că nici măcar vreunul dintre ei nu şi-a amintit de el.. Dacă n-ar fi geamul acesta despărţitor! Dincolo de el sunt toţi aceia care zâmbesc şi care se îmbrăţişează.. dincoace sunt aceia care doar visează, tânjesc şi nu pot decât să privească..
Anumite costuri pe unele servicii banale din Romania se numesc spor...
Loading ...
