Dragă Moș Crăciun,
Știu că vei veni în seara aceasta și că eu trebuie să am ghetele încremate pentru ca tu să-mi poți pune în ele darul pe care mi l-ai adus. Îți trimit această scrisoare pentru a te anunța să nu mai treci pe la mine deoarece în noaptea aceasta este tare frig și nu-ți pot pune la dispoziție încălțămintea pe care pe care îi port și zi și noapte. Oricum nu cred că ai fi pus ceva în adidașii mei rupți. Eu, nu numai că nu am cu ce să-i încrezem cum fac ceilalți copii dar nici nu am avut cu ce să cumpăr o ață și un ac. Oamenii îmi oferă mai mult resturi de snacksuri, pufuleți, Coca-Cola. Oricum, cred că îți scriu degeaba această scrisoare pentru că tu treci numai pe la case mari, unde copii dorm pe pernă. Apropos, eu cred că te-aș simți dacă ai veni să-mi aduci vre-un dar. Când dorm, simt fiecare frunză care cade și fiecare pas care se apropie. De-asta cred că mă eviți, pentru că știi că te voi vedea.
Lumea zice că tu ești cel mai bun om de pe pământ și că ai câte ceva pentru fiecare. Poate că pentru mine mă ai pe mine. Adică în ultimele ocazii în diminețile de Crăciun, în adidași mei m-am găsit pe mine, și sincer sunt mulțumit cu acest dar. Poate că anul acesta mă voi găsi tot pe mine. Te rog, chiar dacă adidașii sunt rupți și nu i-am lustruit, vreau ca mâine dimineață când mă voi trezi să mă găsesc pe mine.
Copilul aruncă câtcolo pixul și mototoli hârtia. Începu să plângă pentru că nu știa adresa lui Moș Crăciun. Vântul suflă puternic și o dată cu gluga ce o ținea pestre creștetul blond luă și hârtia mototolită și o azvârli până aici pe blogul Alt Om. Poate că cineva o va citi și în zilele următoare trecând pe lângă acest copil al străzii își va aminti cât de mult ar însemna pentru el o pereche de ghete ca să pună în ele cel mai frumos dar pe care i l-a dat Dumnezeu: persoana lui… așa murdară și poate urât mirositoare. Totuși, ea este la fel de prețioasă în ochii Lui precum este persoana ta, curată și împarfumată.








