Eram vineri cu un prieten în Cora, în fața rafturilor pline de conserve de pește care mai de care mai scumpe și mai frumos ambalate. Aproape că ți-e și greu să alegi una. Nu știi care este mai gustoasă, mai sănătoasă și unde trebuie să mai pui și prețul…e greu de luat o decizie. În aceeași situație erau și două doamne de lângă noi care încercau să se orienteze și ele la o conservă.
Una întreabă: ”Care o fi mai bună?” Cealaltă pune mână pe o conservă din acelea excelent ambalate și-i răspunde: ”Asta trebuie să fie bună pentru că este cea mai scumpă.”
M-am uitat imediat la amicul de lângă mine. El se uită la mine și-mi transmite parcă același mesaj. Îl întreb: ”Ai văzut, pe ce principii se bazează lumea când cumpără?” Nu-mi răspunde nimic. Se apleacă și ia de pe ultimul raft de jos o conservă apoi îmi zice: ”Asta este cea mai ieftină, trebuie să fie cea mai proastă”. O aruncă în cărucior și ne îndreptăm spre ieșire.
Azi a mâncat acea conservă. Mi-a mărturisit că nu a fost dintre cele mai rele pe care le-a gustat; și a gustat multe. Ba chiar zicea că a întâlnit unele mai proaste și în același timp mai scumpe.
E adevărat că în general, în mazagine găsești cele mai bune lucruri la cele mai mari prețuri și viceversa, dar pe mine mă uimește extrem de mult această mentalitate. De ce? Pentru că, în ritmul acesta nu vom duce niciodată o viață cu prețuri din ce în ce mai mici. Și pentru că noi, clienții influențăm major acest fenomen. Continuând în acest ritm, mentalitatea producătorilor va fi: dacă majoritatea clienților cumpără produse scumpe pentru că ”automat” ele sunt și bune, atunci ne interesează să le facem scumpe nu neapărat și bune.
Am impresia că această mentalitate dăinuiește puternic în mințile producătorilor.








