Dumnezeu şi râsul.. nu prea se potrivesc, nu? Ştiu. Dă vina pe toate pozele şi icoanele în care Isus sau Tatăl apare trist cu o faţă lungă şi trasă ca rezultat al unui amalgam de tristeţe, sfinţenie absolută şi sobrietate. Până şi imaginea raiului e atinsă de imaginea aceasta plictisitoare a lui Dumnezeu – în cele mai multe anecdote raiul e o pajişte verde, întinsă, cu un norişor deasupra pe care stă un îngeraş plictisit ce ciupeşte o harpă.
Râsul? o fi etic? N-o fi etic? e o dilemă pentru mulţi creştini mai mult sau mai puţin conservatori. La om mai merge, zic unii, că el se mişcă într-un spaţiu mult mai profan şi cum râsul e specific profanului, e numai normal să îl caracterizeze. Dar nici asta nu mai e valabil cu toată criza care se neruşinează să rânjească până şi la cei mai zâmbitori dintre muritori.
Mai nou, am citit o ştire despre aşa-numitele “râsoterapii” care au apărut ca tratament împotriva depresiei ce a adus-o criza. Francis Monferrer, un râsoterapeut spune: “Nu râdem pentru că suntem fericiţi, ci mai întâi râdem şi apoi suntem fericiţi.”
E adevărat că râsul are efecte benefice şi dă o stare de bine. Dar să fie de natură divină sau a apărut ca un efect al păcatului? Dacă am fi de acord cu ultima parte, Adam şi Eva au fost tare fericiţi că au păcătuit descoperind râsul. Sau… să fie creat doar pentru om?
Nu. Biblia ne şochează cu declaraţia sa: Şi Dumnezeu râde! Că manifestarea şi motivele lui Dumnezeu sunt diferite poate fi la fel de adevărat. Dar totuşi Dumnezeu ne uimeşte râzând. Iată câteva lucruri de care râde Dumnezeu şi care îi provoacă râsul:
“Cel ce şade în ceruri rîde” Psalmii 2:4
“Dar El rîde de încercãrile celui nevinovat” Iov 9:23
“El rîde de zarva cetăţilor” Iov 39:7
“Domnul rîde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.” Psalmii 37:13
Anumite costuri pe unele servicii banale din Romania se numesc spor...
Loading ...
