Sunt tatuajele cancerigene, periculoase? Dar necesare?
Nu știu de ce a ales Florin Cașotă să-mi ceară mie părerea despre tatuaje, dar probabil se gândea că voi fi contra. Ei bine nu sunt contra. Nu sunt nici pro. Pe mine nu mă interesează și dacă vorbim despre cum văd eu un om, o ființă psiho-somatică normală (dacă există normalitate) pot spune că îl văd fără un tatuaj pe corp. Puteți citi și alte păreri foarte actuale pe marinelam, 2cuvinte și stilizer.
Unii, precum Horea Bădău, profesorul meu de Social Media îl consideră „o practică primitivă care nu face aproape deloc apel la intelect” și nicidecum un act aristic. Diana Bocai, inițiatoarea acestei lepșe spune că, din potrivă, „trebuie să ai un dar” (n.m. ca să faci tatuaje).
Până să ajungem la pro sau contra tatuaj, vreau să aduc în discuție diversiunea care se face pe acest subiect. Mulți se întreabă și fac cercetări, dau cu search-ul pe Google să afle dacă există pericole, dacă se pot îmbolnăvi de cancer. Să zicem că n-ar fi. În vară am fost la un salon de tatuare și artistul (am înțeles că așa se numește tatuatorul) spunea că nu sunt pericole dacă se lucrează steril. Hai să zicem că n-ar fi nici cancerigene, nici periculoase.
Dar, omule, ființă, de ce să-ți faci un tatuaj? „Eh, stai că sunt motive: vreau să-i arăt persoanei iubite cât de mult o iubesc, vreau să fiu unic, vreau să am ceva care să mă reprezinte, vreau să sărbătoresc un succes, vreau pur și simplu să schimb ceva la mine” ai putea spune. Permite-mi să îți răspund în aceeași ordine: dacă persoana iubită se liniștește la gândul că având un tatuaj cu numele ei pe tine o vei iubi toată viața, înseamnă că ea e prea credulă și tu prea deștept pentru a mai fi cu ea; dacă vrei să fii unic stai calm că deja ești; și te-ai gândit că un tatuaj te-ar reprezenta cel mai bine, ha?; iar dacă tot vrei să sărbătorești un succes fă o sărbătoare nu-ți colora trupul; vrei să schimbi ceva la tine? începe cu ceva din interior – încearcă să fii mai blând, să vezi cum e să te sacrifici pentru celălalt sau cum e să iubești mai mult.
Și dacă ultimul tău argument este: „pentru că așa vreau eu și gata” atunci mergi repede și fă-ți un tatuaj: înseamnă că tatuajul este un simbol al oamenilor care funcționează pe sistemul „așa vreau eu” și atunci ar fi chiar indicat să-i putem deosebi de ceilalți.
„Bunicile strănepoţilor noştri vor purta piercing, tatuaje pe fund şi niciodată nu vor şti să pregătească prăjituri la fel de bune cum o fac bunicile noastre” scrie touchofdream, dar eu cred că asta se va întâmpla cu părinții copiilor noștri, adică cu noi.
Și pentru că aceasta este o leapsă care văd că circulă foarte bine în blogosferă o dau și eu mai departe lui Raluxa (pe care o urmăresc cu drag pe twitter) și lui Belva (care astăzi m-a provocat să dau un refresh).






Apr 09, 2012 @ 19:42:00
Unii oameni prin tatuajele de pe corp, au inscriptionata o poveste, o parte din istorie, ii inteleg . Azi a devenit o moda . Iti multumesc pentru link .
Apr 09, 2012 @ 19:45:00
Şi eu mă gândeam cu mai mulţi în urmă să-mi fac un tatuaj. Probabil mai mulţi tineri pe la 17-18 ani au avut acest gând. Totuşi, eu am renunţat din mai multe motive:
- sterilitate (sau mai bine zis, lipsa procesului de sterilizare a acelor – nu pot să ştiu cât de curate sunt instrumentele de tatuat)
- preţ (tatuajele sunt foarte scumpe la noi, mai ales dacă vrei unul colorat)
- indecizie (nu ştiam ce m-ar putea reprezenta cel mai bine, dacă chiar era ceva care să mă reprezinte)
Aşa că, eu nu sunt împotriva tatuajelor, chiar îmi plac foarte mult şi le susţin, dar pentru mine nu cred că o să fie vreodată o alegere…
Apr 09, 2012 @ 21:22:00
Am raspuns si eu la leapsa asta, cam in aceeasi directie
http://danielbotea.blogspot.com/2012/04/leapsa-tatuata-si-preluata.html
Ce părere aveţi despre tatuaje? « Radu Ştefan's Poeme ETC.
Apr 12, 2012 @ 22:27:10
[...] dentist: mi-e greu să am încredere că omul ăla îşi păstrează instrumentele într-o stare de igienă perfectă. Dacă ar fi să aleg un artist pentru considerentul igienei, m-aş duce la cel mai cunoscut din [...]